Rolul culturii, literaturii și diplomației în formarea identității naționale românești între Mica și Marea Unire

Cartea are un caracter monografic, evidențiind rolul pe care literatura, cultura și diplomația l-au avut în formarea identității naționale românești, între Mica și Marea Unire (1859-1918).

Volumul demonstrează că între cele două arte: literatură și diplomație a existat o strânsă legătură, prin utilizarea scrisului în interesul statului național român, atât pe plan intern, cât și extern, având în vedere toată pleiada de scriitori diplomați care au contribuit la scrierea istoriei, fie pe plan diplomatic, fie pe plan național, ca oameni de cultură și   membri ai Academiei Române. Idealul Unirii nu a fost doar rezultatul unei decizii politice, ci și expresia unui amplu efort cultural și intelectual, susținut de personalitățile vremii.

 

Structurat în patru capitole, volumul analizează relația dintre literatură și diplomație, rolul culturii în definirea identității naționale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și zorii secolului al XX-lea. Abordarea interdisciplinară valorifică surse: literare, istorice, diplomatice, studii europene, relații internaționale, oferind o amplă perspectivă asupra procesului de construire a identității culturale românești între Mica și Marea Unire.

 

Cartea se adresează: cercetătorilor, cadrelor didactice, doctoranzilor, studenților și tuturor celor interesați de cultura, literatura, istoria și diplomația țării noastre între 1859 și 1918. Prin rigoarea științifică și actualitatea temei, volumul invită cititorul să descopere cultura ca factor de coeziune, afirmare identitară și reprezentare a României în spațiul european.