Volumul este o culegere de articole publicate initial pe platformele Contributors.ro si LaPunkt.ro, precum si in revista de cultura contemporana Timpul, ce au in vedere realitatea politica, sociala si literara actuala sau recenta. Cititorii vor avea ocazia rememorarii unor importante evenimente din aceste zone, cum ar fi infruntarea politica ocazionata de alegerile prezidentiale din 2014, protestele legate de Rosia Montana, drama din clubul „Colectiv”, dar si controversele generate de acordarea Premiului National „Mihai Eminescu” – Opera Omnia.
Fragment din lucrare:
„Mircea Cartarescu.
Un exercitiu de solidaritate
Miercuri seara, Mircea Cartarescu a fost linsat mediatic emisiune halucinanta a Realitatii TV, Realitatea la raport, in care cei din platou ajunsesera sa seintrebe cine sunt Mircea Martin si Livius Ciocarlie (care comisesera pacatul mortal de fi recomandat pe autorul Orbitorului pentru programele ICR), iar Sorin Rosca Stanescu facea si desfacea cu suprema, maioresciana autoritate ierarhiile si canonul literaturii romane contemporane. Ca reactie la emisiunea respectiva, dar nu numai la ea, Radu Pavel Gheo publica pe blogul lui un atat de necesar „Apel la decenta. Solidaritate cu Mircea Cartarescu”. Scriu si eu mai jos cateva randuri,in semn de solidaritate atat cu Mircea Cartarescu, cat si cu apelul lui Gheo.
In 2005, cand a inceput scoaterea la export a literaturii romane sub Patapievici, Cartarescu era deja tradus la Gallimard, Denod si Albert Bonniers, ca sa numesc numai editurile foarte mari din Franta si Suedia. Se scria frecvent despre el in cele mai vizibile si mai prestigioase reviste literare si ziare occidentale, primise premii internationale importante sau fusese nominalizat la altele (si, ca la Oscar, la premiile mari, chiar si nominalizarea e un premiu in sine). In 2005, cand H.-R. Patapievici isi incepea mandatul, Mircea Cartarescu era asadar un brand de care ICR s-a lipit. Prin urmare, lucrurile stau taman pe dos: Cartarescu a promovat ICR, nu invers. A spus-o explicit H.-R. Patapievici emisiune de la defunctul TVR Cultural.
Faptul ca ICR a trebuit sa cheltuiasca. aproape 100000 de euro in sapte ani (adica vreo 13000 pe an, cam cat elicopterul lui Zgonea pina la cumetria de la Dorohoi) ca sa capitalizeze ajutorul de imagine dat de Cartarescu e cu totul altceva. Si e foarte bine: Cartarescu fost o locomotiva care, cu bani putini, a tras dupa sine toata literatura romana recenta.”
