Romanii in istoria Europei vol.2
Romanii in istoria Europei vol.2
Studiile reunite in volumul de fata reprezinta comunicarile sustinute de participantii la Conferintele stiintifice Internationale Politica. Diplomatie. Cultura 1.0 (Craiova, aprilie 2013), respectiv Stat si Societate in Europa (Craiova, octombrie 2014), desfasurate la Biblioteca Judeteana „Alexandru si Aristia Aman". Evenimentele stiintifice au fost organizate de Biblioteca Judeteana „Alexandru si Aristia Aman", in parteneriat cu Facultatea de stiinte Sociale a Universitatii din Craiova si Academia Oamenilor de stiinta din Romania, sectia de stiinte Istorice si Arheologie.
Amintim in acest context faptul ca in anul 2013 a aparut, la Editura Cetatea de Scaun din Targoviste, primul volum din seria Romanii in Istoria Europei, acesta fiind realizat in continuarea celui de-al patrulea volum si ultimul din seria Stat si societate in Europa. intrucat lucrarile celor doua conferinte s-au bucurat de interes si apreciere din partea specialistilor, profesori, cercetatori si oameni politici, si, indeosebi, a studentilor, organizatorii au continuat editarea si publicarea comunicarilor sustinute, acestea fiind insotite, pentru o mai larga si eficienta circulatie, de un rezumat intr-o limba straina. Noua serie va cuprinde la randul sau un alt set de patru volume, care sa prezinte specialistilor si publicului larg ultimele cercetari in domeniile istoriei, diplomatiei, relatiilor internationale si studiilor europene, acestea din urma in continua ascensiune.
Tematica studiilor cuprinse in cel de-al doilea volum Romanii in Istoria Europei este in egala masura interesanta si actuala, fiind grupata in doua mari sectiuni. Un prim capitol, cel mai voluminos, grupeaza articolele stiintifice de istorie si studiile culturale, iar al doilea capitol reuneste studiile subsumate unor domenii precum relatii internationale, diplomatie, studii de securitate si studii europene. Cu siguranta, cititorii vor regasi aici informatii noi, opinii sau ipoteze indraznete precum si interpretari bazate atat pe argumente stiintifice, cat si pe marturii documentare.
Fragment:
" 2.1.1. Dezvoltarea culturala a satelor in timpul lui Carol al II-lea
Pe drept cuvant, din toate aprecierile care s-au formulat pe aceasta tema, Regele Carol II se profileaza ca unul dintre cei mai importanti sustina-tori ai culturii si institutiilor culturale din perioada interbelica, meritele lui devenind chiar emblematice pentru istoria relatiilor Casei Regale din Romania cu fenomenul cultural... Astfel, putem sa reamintim crearea Fundatiei „Principele Carol" cu misiunea realizarii unor schimbari esentiale in viata celor 15.201 de sate ale tarii (adica a unui procent de 79,9% din populatia existenta in anul 1938. Obiectivul viza o dezvoltare a culturii in masa mare a natiunii si crearea unei vieti noi pentru satele romanesti. Gestul major al acelui proiect se inscria in sfera unui interes marcat fata de cultura traditionala, de lumea si oamenii satului, fata de taranul roman, intr-o tara ale carei temeiuri si configuratii se mentinusera profund legate de o civilizatie preponderent rurala. Ramane semnificativ temeinicul sprijin pe care i-a acordat cercetarilor sociologice initiate in scoala lui Dimitrie Gusti, susti-nerea acordata cercetarilor etnografice (scoala etnografica de la Cluj), toate acestea situandu-se fara indoiala, dincolo si deasupra oricaror implicatii sau calcule politice. Elocventa era si bogata colectie de obiecte etnografice pe care regele si-a constituit-o in timp, precum si sustinerea acordata constant (morala, materiala, dar si ca autoritate, prin pozitia inaltimii monarhice) pentru infiintarea primelor muzeelor etnografice in Romania: Muzeul Etnografic al Ardealului, in 1922/23, si Muzeul Satului din Bucuresti, in 1936. Cele doua, intre cele mai importante institutii muzeale ale tarii, au continuat sa functioneze pana in zilele noastre fiind frecventate de milioane de vizitatori. Sa mentionam si faptul ca aparitia Muzeului Etnografic al Ardealului — prima institutie muzeala aparuta dupa infaptuirea Romaniei Mari — s-a petrecut sub directul patronaj al lui Carol, pe atunci Principe Mostenitor si conducator al Fundatiei Culturale care ii purta numele. in Comisia Muzeului, prezidata de Sextil Puscariu au fost numiti personal de Principele Carol, George Valsan, Emil Panaitescu, Alexandru Lapedatu si Romulus Vuia. in 1923, dupa ce George Valsan si Romulus Vuia infiintau, la Cluj, Societatea Etnografica Romana, unica la vremea aceea in tara, principele Carol devenea presedintele ei de onoare.
Cat priveste conceptia, multumita careia, in anii sai de domnie, Regele Carol al II-lea acorda o prioritate cu totul speciala fenomenului cultural, deplin edificator este discursul sau din 19 mai 1934: „Cand in anul 1920, Mi-a venit gandul, plin de un avant tineresc, de a crea aceasta Fundatiune (n.n. „Fundatia Principele Carol"), am fost manat de ideea ca in urma marilor reforme, improprietarirea taranilor si votul obstesc, mai era un foarte mare pas de facut pentru ridicarea si asezarea acestei tari, acolo unde trebue. Am fost convins, ca numai prin drepturi politice si printr'o inzestrare a locuitorilor nu se poate ajunge la scopurile dorite si, de aceea, intemeind aceasta Fundatie, am dorit sa patrund cat mai adanc in mijlocul poporului, incepand o adevarata opera de indrumare zi de zi, ceas cu ceas, ca sa putem ajunge sa ne falim si noi, cum se falesc alte tari, cu sate nu numai pitoresti, dar cu sate frumoase, cu sate sanatoase. Este adevarat ca adesea acest gand nu a fost priceput. A fost o lupta grea. Dar am convingerea ca sufletul si tineretea, pe care le-am pus atunci in aceasta opera, vor fi cea mai sigura chezasie a reusitei sale "
Amintim in acest context faptul ca in anul 2013 a aparut, la Editura Cetatea de Scaun din Targoviste, primul volum din seria Romanii in Istoria Europei, acesta fiind realizat in continuarea celui de-al patrulea volum si ultimul din seria Stat si societate in Europa. intrucat lucrarile celor doua conferinte s-au bucurat de interes si apreciere din partea specialistilor, profesori, cercetatori si oameni politici, si, indeosebi, a studentilor, organizatorii au continuat editarea si publicarea comunicarilor sustinute, acestea fiind insotite, pentru o mai larga si eficienta circulatie, de un rezumat intr-o limba straina. Noua serie va cuprinde la randul sau un alt set de patru volume, care sa prezinte specialistilor si publicului larg ultimele cercetari in domeniile istoriei, diplomatiei, relatiilor internationale si studiilor europene, acestea din urma in continua ascensiune.
Tematica studiilor cuprinse in cel de-al doilea volum Romanii in Istoria Europei este in egala masura interesanta si actuala, fiind grupata in doua mari sectiuni. Un prim capitol, cel mai voluminos, grupeaza articolele stiintifice de istorie si studiile culturale, iar al doilea capitol reuneste studiile subsumate unor domenii precum relatii internationale, diplomatie, studii de securitate si studii europene. Cu siguranta, cititorii vor regasi aici informatii noi, opinii sau ipoteze indraznete precum si interpretari bazate atat pe argumente stiintifice, cat si pe marturii documentare.
Fragment:
" 2.1.1. Dezvoltarea culturala a satelor in timpul lui Carol al II-lea
Pe drept cuvant, din toate aprecierile care s-au formulat pe aceasta tema, Regele Carol II se profileaza ca unul dintre cei mai importanti sustina-tori ai culturii si institutiilor culturale din perioada interbelica, meritele lui devenind chiar emblematice pentru istoria relatiilor Casei Regale din Romania cu fenomenul cultural... Astfel, putem sa reamintim crearea Fundatiei „Principele Carol" cu misiunea realizarii unor schimbari esentiale in viata celor 15.201 de sate ale tarii (adica a unui procent de 79,9% din populatia existenta in anul 1938. Obiectivul viza o dezvoltare a culturii in masa mare a natiunii si crearea unei vieti noi pentru satele romanesti. Gestul major al acelui proiect se inscria in sfera unui interes marcat fata de cultura traditionala, de lumea si oamenii satului, fata de taranul roman, intr-o tara ale carei temeiuri si configuratii se mentinusera profund legate de o civilizatie preponderent rurala. Ramane semnificativ temeinicul sprijin pe care i-a acordat cercetarilor sociologice initiate in scoala lui Dimitrie Gusti, susti-nerea acordata cercetarilor etnografice (scoala etnografica de la Cluj), toate acestea situandu-se fara indoiala, dincolo si deasupra oricaror implicatii sau calcule politice. Elocventa era si bogata colectie de obiecte etnografice pe care regele si-a constituit-o in timp, precum si sustinerea acordata constant (morala, materiala, dar si ca autoritate, prin pozitia inaltimii monarhice) pentru infiintarea primelor muzeelor etnografice in Romania: Muzeul Etnografic al Ardealului, in 1922/23, si Muzeul Satului din Bucuresti, in 1936. Cele doua, intre cele mai importante institutii muzeale ale tarii, au continuat sa functioneze pana in zilele noastre fiind frecventate de milioane de vizitatori. Sa mentionam si faptul ca aparitia Muzeului Etnografic al Ardealului — prima institutie muzeala aparuta dupa infaptuirea Romaniei Mari — s-a petrecut sub directul patronaj al lui Carol, pe atunci Principe Mostenitor si conducator al Fundatiei Culturale care ii purta numele. in Comisia Muzeului, prezidata de Sextil Puscariu au fost numiti personal de Principele Carol, George Valsan, Emil Panaitescu, Alexandru Lapedatu si Romulus Vuia. in 1923, dupa ce George Valsan si Romulus Vuia infiintau, la Cluj, Societatea Etnografica Romana, unica la vremea aceea in tara, principele Carol devenea presedintele ei de onoare.
Cat priveste conceptia, multumita careia, in anii sai de domnie, Regele Carol al II-lea acorda o prioritate cu totul speciala fenomenului cultural, deplin edificator este discursul sau din 19 mai 1934: „Cand in anul 1920, Mi-a venit gandul, plin de un avant tineresc, de a crea aceasta Fundatiune (n.n. „Fundatia Principele Carol"), am fost manat de ideea ca in urma marilor reforme, improprietarirea taranilor si votul obstesc, mai era un foarte mare pas de facut pentru ridicarea si asezarea acestei tari, acolo unde trebue. Am fost convins, ca numai prin drepturi politice si printr'o inzestrare a locuitorilor nu se poate ajunge la scopurile dorite si, de aceea, intemeind aceasta Fundatie, am dorit sa patrund cat mai adanc in mijlocul poporului, incepand o adevarata opera de indrumare zi de zi, ceas cu ceas, ca sa putem ajunge sa ne falim si noi, cum se falesc alte tari, cu sate nu numai pitoresti, dar cu sate frumoase, cu sate sanatoase. Este adevarat ca adesea acest gand nu a fost priceput. A fost o lupta grea. Dar am convingerea ca sufletul si tineretea, pe care le-am pus atunci in aceasta opera, vor fi cea mai sigura chezasie a reusitei sale "
PRP: 52.85 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
50.21Lei
50.21Lei
52.85 LeiPrimești 50 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Studiile reunite in volumul de fata reprezinta comunicarile sustinute de participantii la Conferintele stiintifice Internationale Politica. Diplomatie. Cultura 1.0 (Craiova, aprilie 2013), respectiv Stat si Societate in Europa (Craiova, octombrie 2014), desfasurate la Biblioteca Judeteana „Alexandru si Aristia Aman". Evenimentele stiintifice au fost organizate de Biblioteca Judeteana „Alexandru si Aristia Aman", in parteneriat cu Facultatea de stiinte Sociale a Universitatii din Craiova si Academia Oamenilor de stiinta din Romania, sectia de stiinte Istorice si Arheologie.
Amintim in acest context faptul ca in anul 2013 a aparut, la Editura Cetatea de Scaun din Targoviste, primul volum din seria Romanii in Istoria Europei, acesta fiind realizat in continuarea celui de-al patrulea volum si ultimul din seria Stat si societate in Europa. intrucat lucrarile celor doua conferinte s-au bucurat de interes si apreciere din partea specialistilor, profesori, cercetatori si oameni politici, si, indeosebi, a studentilor, organizatorii au continuat editarea si publicarea comunicarilor sustinute, acestea fiind insotite, pentru o mai larga si eficienta circulatie, de un rezumat intr-o limba straina. Noua serie va cuprinde la randul sau un alt set de patru volume, care sa prezinte specialistilor si publicului larg ultimele cercetari in domeniile istoriei, diplomatiei, relatiilor internationale si studiilor europene, acestea din urma in continua ascensiune.
Tematica studiilor cuprinse in cel de-al doilea volum Romanii in Istoria Europei este in egala masura interesanta si actuala, fiind grupata in doua mari sectiuni. Un prim capitol, cel mai voluminos, grupeaza articolele stiintifice de istorie si studiile culturale, iar al doilea capitol reuneste studiile subsumate unor domenii precum relatii internationale, diplomatie, studii de securitate si studii europene. Cu siguranta, cititorii vor regasi aici informatii noi, opinii sau ipoteze indraznete precum si interpretari bazate atat pe argumente stiintifice, cat si pe marturii documentare.
Fragment:
" 2.1.1. Dezvoltarea culturala a satelor in timpul lui Carol al II-lea
Pe drept cuvant, din toate aprecierile care s-au formulat pe aceasta tema, Regele Carol II se profileaza ca unul dintre cei mai importanti sustina-tori ai culturii si institutiilor culturale din perioada interbelica, meritele lui devenind chiar emblematice pentru istoria relatiilor Casei Regale din Romania cu fenomenul cultural... Astfel, putem sa reamintim crearea Fundatiei „Principele Carol" cu misiunea realizarii unor schimbari esentiale in viata celor 15.201 de sate ale tarii (adica a unui procent de 79,9% din populatia existenta in anul 1938. Obiectivul viza o dezvoltare a culturii in masa mare a natiunii si crearea unei vieti noi pentru satele romanesti. Gestul major al acelui proiect se inscria in sfera unui interes marcat fata de cultura traditionala, de lumea si oamenii satului, fata de taranul roman, intr-o tara ale carei temeiuri si configuratii se mentinusera profund legate de o civilizatie preponderent rurala. Ramane semnificativ temeinicul sprijin pe care i-a acordat cercetarilor sociologice initiate in scoala lui Dimitrie Gusti, susti-nerea acordata cercetarilor etnografice (scoala etnografica de la Cluj), toate acestea situandu-se fara indoiala, dincolo si deasupra oricaror implicatii sau calcule politice. Elocventa era si bogata colectie de obiecte etnografice pe care regele si-a constituit-o in timp, precum si sustinerea acordata constant (morala, materiala, dar si ca autoritate, prin pozitia inaltimii monarhice) pentru infiintarea primelor muzeelor etnografice in Romania: Muzeul Etnografic al Ardealului, in 1922/23, si Muzeul Satului din Bucuresti, in 1936. Cele doua, intre cele mai importante institutii muzeale ale tarii, au continuat sa functioneze pana in zilele noastre fiind frecventate de milioane de vizitatori. Sa mentionam si faptul ca aparitia Muzeului Etnografic al Ardealului — prima institutie muzeala aparuta dupa infaptuirea Romaniei Mari — s-a petrecut sub directul patronaj al lui Carol, pe atunci Principe Mostenitor si conducator al Fundatiei Culturale care ii purta numele. in Comisia Muzeului, prezidata de Sextil Puscariu au fost numiti personal de Principele Carol, George Valsan, Emil Panaitescu, Alexandru Lapedatu si Romulus Vuia. in 1923, dupa ce George Valsan si Romulus Vuia infiintau, la Cluj, Societatea Etnografica Romana, unica la vremea aceea in tara, principele Carol devenea presedintele ei de onoare.
Cat priveste conceptia, multumita careia, in anii sai de domnie, Regele Carol al II-lea acorda o prioritate cu totul speciala fenomenului cultural, deplin edificator este discursul sau din 19 mai 1934: „Cand in anul 1920, Mi-a venit gandul, plin de un avant tineresc, de a crea aceasta Fundatiune (n.n. „Fundatia Principele Carol"), am fost manat de ideea ca in urma marilor reforme, improprietarirea taranilor si votul obstesc, mai era un foarte mare pas de facut pentru ridicarea si asezarea acestei tari, acolo unde trebue. Am fost convins, ca numai prin drepturi politice si printr'o inzestrare a locuitorilor nu se poate ajunge la scopurile dorite si, de aceea, intemeind aceasta Fundatie, am dorit sa patrund cat mai adanc in mijlocul poporului, incepand o adevarata opera de indrumare zi de zi, ceas cu ceas, ca sa putem ajunge sa ne falim si noi, cum se falesc alte tari, cu sate nu numai pitoresti, dar cu sate frumoase, cu sate sanatoase. Este adevarat ca adesea acest gand nu a fost priceput. A fost o lupta grea. Dar am convingerea ca sufletul si tineretea, pe care le-am pus atunci in aceasta opera, vor fi cea mai sigura chezasie a reusitei sale "
Amintim in acest context faptul ca in anul 2013 a aparut, la Editura Cetatea de Scaun din Targoviste, primul volum din seria Romanii in Istoria Europei, acesta fiind realizat in continuarea celui de-al patrulea volum si ultimul din seria Stat si societate in Europa. intrucat lucrarile celor doua conferinte s-au bucurat de interes si apreciere din partea specialistilor, profesori, cercetatori si oameni politici, si, indeosebi, a studentilor, organizatorii au continuat editarea si publicarea comunicarilor sustinute, acestea fiind insotite, pentru o mai larga si eficienta circulatie, de un rezumat intr-o limba straina. Noua serie va cuprinde la randul sau un alt set de patru volume, care sa prezinte specialistilor si publicului larg ultimele cercetari in domeniile istoriei, diplomatiei, relatiilor internationale si studiilor europene, acestea din urma in continua ascensiune.
Tematica studiilor cuprinse in cel de-al doilea volum Romanii in Istoria Europei este in egala masura interesanta si actuala, fiind grupata in doua mari sectiuni. Un prim capitol, cel mai voluminos, grupeaza articolele stiintifice de istorie si studiile culturale, iar al doilea capitol reuneste studiile subsumate unor domenii precum relatii internationale, diplomatie, studii de securitate si studii europene. Cu siguranta, cititorii vor regasi aici informatii noi, opinii sau ipoteze indraznete precum si interpretari bazate atat pe argumente stiintifice, cat si pe marturii documentare.
Fragment:
" 2.1.1. Dezvoltarea culturala a satelor in timpul lui Carol al II-lea
Pe drept cuvant, din toate aprecierile care s-au formulat pe aceasta tema, Regele Carol II se profileaza ca unul dintre cei mai importanti sustina-tori ai culturii si institutiilor culturale din perioada interbelica, meritele lui devenind chiar emblematice pentru istoria relatiilor Casei Regale din Romania cu fenomenul cultural... Astfel, putem sa reamintim crearea Fundatiei „Principele Carol" cu misiunea realizarii unor schimbari esentiale in viata celor 15.201 de sate ale tarii (adica a unui procent de 79,9% din populatia existenta in anul 1938. Obiectivul viza o dezvoltare a culturii in masa mare a natiunii si crearea unei vieti noi pentru satele romanesti. Gestul major al acelui proiect se inscria in sfera unui interes marcat fata de cultura traditionala, de lumea si oamenii satului, fata de taranul roman, intr-o tara ale carei temeiuri si configuratii se mentinusera profund legate de o civilizatie preponderent rurala. Ramane semnificativ temeinicul sprijin pe care i-a acordat cercetarilor sociologice initiate in scoala lui Dimitrie Gusti, susti-nerea acordata cercetarilor etnografice (scoala etnografica de la Cluj), toate acestea situandu-se fara indoiala, dincolo si deasupra oricaror implicatii sau calcule politice. Elocventa era si bogata colectie de obiecte etnografice pe care regele si-a constituit-o in timp, precum si sustinerea acordata constant (morala, materiala, dar si ca autoritate, prin pozitia inaltimii monarhice) pentru infiintarea primelor muzeelor etnografice in Romania: Muzeul Etnografic al Ardealului, in 1922/23, si Muzeul Satului din Bucuresti, in 1936. Cele doua, intre cele mai importante institutii muzeale ale tarii, au continuat sa functioneze pana in zilele noastre fiind frecventate de milioane de vizitatori. Sa mentionam si faptul ca aparitia Muzeului Etnografic al Ardealului — prima institutie muzeala aparuta dupa infaptuirea Romaniei Mari — s-a petrecut sub directul patronaj al lui Carol, pe atunci Principe Mostenitor si conducator al Fundatiei Culturale care ii purta numele. in Comisia Muzeului, prezidata de Sextil Puscariu au fost numiti personal de Principele Carol, George Valsan, Emil Panaitescu, Alexandru Lapedatu si Romulus Vuia. in 1923, dupa ce George Valsan si Romulus Vuia infiintau, la Cluj, Societatea Etnografica Romana, unica la vremea aceea in tara, principele Carol devenea presedintele ei de onoare.
Cat priveste conceptia, multumita careia, in anii sai de domnie, Regele Carol al II-lea acorda o prioritate cu totul speciala fenomenului cultural, deplin edificator este discursul sau din 19 mai 1934: „Cand in anul 1920, Mi-a venit gandul, plin de un avant tineresc, de a crea aceasta Fundatiune (n.n. „Fundatia Principele Carol"), am fost manat de ideea ca in urma marilor reforme, improprietarirea taranilor si votul obstesc, mai era un foarte mare pas de facut pentru ridicarea si asezarea acestei tari, acolo unde trebue. Am fost convins, ca numai prin drepturi politice si printr'o inzestrare a locuitorilor nu se poate ajunge la scopurile dorite si, de aceea, intemeind aceasta Fundatie, am dorit sa patrund cat mai adanc in mijlocul poporului, incepand o adevarata opera de indrumare zi de zi, ceas cu ceas, ca sa putem ajunge sa ne falim si noi, cum se falesc alte tari, cu sate nu numai pitoresti, dar cu sate frumoase, cu sate sanatoase. Este adevarat ca adesea acest gand nu a fost priceput. A fost o lupta grea. Dar am convingerea ca sufletul si tineretea, pe care le-am pus atunci in aceasta opera, vor fi cea mai sigura chezasie a reusitei sale "
Detaliile produsului
