Abordările moderne, atât în psihologie, cât și în medicină, devin din ce în ce mai mult un model biopsihologic pentru evaluare și tratament, iar adulții au mici dificultăți în a adopta această perspectivă.
Abraham Maslow observa în 1970 cât de mult a crescut respectul pentru Adler pe măsură ce elementele care sprijină abordarea lui s-au înmulțit; el a subliniat, de asemenea, că viziunea holistică a lui Adler asupra individului devansa epoca respectivă.
Teme abordate: imperativele vieții, complexul de inferioritate, complexul de superioritate, lumea fictivă a răsfățatului, perversiunile sexuale, primele amintiri din copilărie, visele diurne și visele nocturne etc.
După despărțirea de
Sigmund Freud, Alfred Adler contestă rolul dominant al energiilor sexuale în viața psihică, susținând că forțele responsabile de evoluția psihică a individului sunt forțele sociale. Spre deosebire de psihanaliști, Adler nu concepe personalitatea ca fiind alcătuită pe paliere diferite de organizare. Individul trebuie privit ca o ființă unică, indivizibilă și nu poate fi înțeles în afara relației cu semenii. Comportamentul îi este dictat nu de trecut, ci este orientat spre viitor și este determinat nu de instincte biologice, ci de scopuri. Iar scopul ultim este obținerea superiorității personale.
În Sensul vieții (1933), Adler expune o concepție teleologică a devenirii umane. El și-a botezat abordarea medicală, întotdeauna directă, față în față cu pacienții, psihologie individuală, dată fiind perspectiva holistică a individului. Fără a accentua individualitatea în termeni de separare sau de unicitate, sintagma aleasă de Adler subliniază ideea că întreaga persoană cuprinde aspecte biologice, atitudini psihologice, precum și legături familiale, sociale și comunitare. Potrivit acestuia, care a conceput noțiunea de indivizibilitate ca intrinsec atașată rădăcinilor individului, niciun medic nu ar putea spera să înțeleagă problemele unei persoane fără a avea în vedere toate aceste dimensiuni.