Biserica Ortodoxa Romana il cinsteste pe Sfantul Voievod Stefan cel Mare pentru sfintenia faptelor sale. Atletul crestinatatii, asa cum l-a numit Papa Sixt al VI-lea, a luptat pentru apararea dreptei credinte, menire pe care a considerat-o sfanta si pentru care si-ar fi dat oricand viata, asa cum arata in scrisoarea pe care o adresa in 25 ianuarie 1475 tuturor principilor crestini ai Europei, dupa biruinta dobandita impotriva turcilor, la Podu-Inalt, langa Vaslui.

 

In cei 47 de ani de domnie, Stefan a ctitorit 44 de biserici si manastiri pentru razboaiele purtate. Ctitoriile erau apoi inzestrate cu pamanturi si impodobite cu Sfinte Evanghelii si carti, cu epitafuri si vesminte de brocarturi scumpe, cu cadelnite si sfesnice de aur. Dreptcredinciosul Voievod a pus numeroasele victorii nu pe seama iscusintei mintii sale ci, cu smerenie, pe seama voii si puterii lui Dumnezeu, care i-a stat mereu alaturi. Prin numarul mare de manastiri si biserici zidite, atat in Moldova cat si in Muntenia, Transilvania si Muntele Athos, Sfantul Stefan a fost nu numai aparator, ci si marturisitor al credintei crestine.

 

Stefan a murit pe data de 2 iulie 1504, cronicarul amintind ca l-au ingropat tara cu multa jale si plangere la manastire la Putna care era de dansul zidita. Atata jale era de plangeau toti, ca dupa un parinte al lor.

 

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat la 20 iunie 1992.