Și eu am fost judecător

Justiția trebuie înfăptuită cu orice risc, chiar dacă pe judecător îl mint toţi, sarcina sa ingrată fiind aceea de a scotoci prin mințile lor pentru adevăr și a da satisfacție celor corecți din societate. Din frământările sufletești și căutările sfredelitoare ale realității, a actelor și faptelor umane se naşte actul de justiţie. Feriţi-vă cât puteți de oamenii politici, stați deoparte de funcționarii statului, mențineţi-vă libertatea de gândire pe care o exprimați tot timpul cât înfăptuiți actul de dreptate, nu acceptați să o împărțiți cu altcineva în viață. Judecătorii nu au nevoie de cârje politice! Conștiința și responsabilitatea demnității de judecător menține trează memoria justiției, răscolește și frământă toată viața judecătorului, nu poate fi adormită sau anulată. Un judecător de caracter este un om normal, nu are nimic de ascuns, este drept cu toţi ceilalți oameni, e natural...

 

Şi eu am fost judecător este o carte despre sistemul judiciar din România, perceput și descris altfel decât s-a scris până acum. Este o lucrare temeinic documentată ce trădează marea pasiune pentru lectură a autorului; documentarea solidă este judicios și coerent valorificată în economia textului, care, pe lângă informare, susține curiozitatea și interesul cititorului, sporind autenticitatea acesteia. Autorul abordează o gamă largă de probleme specifice justiției, între care se evidențiază cele referitoare la dimensiunea umană şi organizațională a profesiei de judecător, la persoana judecătorului, la formarea, caracterul și cariera sa, la influențele modificărilor legislative, justificate sau nu, asupra sistemului şi asupra beneficiarilor acestui serviciu public. Cartea merită să fie citită pentru că aduce în scenă o viață de om, o viață de judecător cu trăiri și simțiri; cititorul este invitat să o parcurgă pentru că transmite o experiență sinceră şi îndeamnă la reflecție, într-un stil propriu și original. - Elena Ilie

 

O astfel de carte, cu dimensiuni substanțiale prin care imortalizează o viaţă trăită în două sisteme social-politice și profesionale total diferite, constituie un adevărat document şi eveniment. Pentru autor, care a simțit exigențele profesiei de învățător și rigorile celei de judecător, scrierea memoriilor, amintirilor și realităților din justiție dovedește mult curaj. Nu se teme să scrie deschis, sincer, tranșant despre oamenii pe care i-a întâlnit, despre prieteni, învăţători, judecători ori conducători de instanţe, oameni politici și de cultură, dar și cu numeroase trimiteri la viețile și faptele unor mari personalități ale românilor şi ale lumii. Sinceritatea care se ivește necontenit în descrierea lumii justiției valorează enorm și incită la o lectură captivantă. Este o carte foarte critică la adresa justiției din România. Printr-un studiu aprofundat și o cunoaștere adecvată a justiției analizează cazuri concrete privind abuzuri săvârşite de unii judecători, relațiile tensionate dintre instituțiile statului privind înfăptuirea actului de justiție, promovarea în funcțiile de conducere a unor magistrați pe alte criterii decât cele de meritocrație, disfuncțiile și vulnerabilitățile sistemului judiciar, amestecul Ministrului Justiției în activitate de judecată. Epilogul... Ce caută Ministrul Justiției în puterea judecătorească? - Geo Popescu