Singurătatea. Cum să te ajuţi pe tine însuţi şi să-l ajuţi şi pe celălalt

Unul dintre scopurile esențiale ale acestei cărți este acela de a lămuri cititorul în privința formelor „singurătății” și mai ales a cauzelor care le generează. Învățând să facă distincție între singurătatea impusă și cea de bunăvoie, între singurătatea fizică, condiționată de situația exterioară obiectivă, și singurătatea sufletească - când ne simțim singuri indiferent de prezența sau absența celor apropiați -, devenind conștient de factorii ce influențează modul în care este percepută și trăită singurătatea, cititorul își va putea schimba atitudinea față de propria singurătate și de oamenii singuri pe care îi întâlnește în viața sa.

 

Atitudinea omului față de propria singurătate este condiția obligatorie a maturizării psihologice. Cu cât devenim mai maturi, cu atât este mai profundă și mai conștient asumată atitudinea față de viață, cu atât întrebările de genul: „De ce mi se întâmplă tocmai mie?” sau: „De ce tocmai eu?” vor înceta să ne chinuie. Acceptarea vieții în deplinătatea ei îi oferă omului un etalon și o perspectivă în care toate componentele vieții își au locul și rostul lor, inclusiv singurătatea.

 

În acest volum oferim anumite recomandări care-l vor ajuta pe cititor să interpreteze obiectiv problemele singurătății, să identifice repere pentru propriile căutări și să exploreze potențialul benefic și creator al singurătății.

Traducere din limba rusă de Adrian Tanăsescu-Vlas.