Singurul adult din cămin

Margaret acceptă o slujbă ca pedagogă într-un cămin al unei școli aflate pe o insulă din Asia-Pacific. Devine, astfel, responsabilă pentru douăzeci de adolescenți și învață, încet, încet, să navigheze printre obiceiuri nefamiliare, printre culturi, genuri, limbaje, iubiri și scandaluri, live sau online. Între stingerea de la zece și jumătate, aplicația care le urmărește tinerilor poziția precisă pe hartă, rachetele nord-coreene care survolează insula și dramele de pe Discord, Margaret încearcă să fie în același timp un substitut al părinților, mediatoare, psihologă, ba chiar și profesoară, șoferiță, paznică și, uneori, aproape prietenă, până când propria-i epuizare devine, la rândul ei, o urgență.

Câteodată, persoana care îi îngrijește pe ceilalți este, de fapt, cea mai singură dintre toți.

Cu o acuitate a analizei deopotrivă antropologică și literară, bine dozată de un umor de zile mari, Raluca Nagy revine în proză cu această carte de o finețe remarcabilă a notației sociale, în care comunitatea insulară, de tip Big Brother, formată în jurul căminului și a școlii de adolescenți absoarbe treptat experiențele individuale și le așază în compoziția unei memorii colective. Astfel, identitatea „singurului adult din cămin” este absorbită de funcția parentală și de spațiul oceanic al cărui infinit neliniștitor se dovedește o formă palpabilă de captivitate. - Amalia Cotoi

Raluca Nagy este genul de scriitoare care are în fibra ADN-ului ei narativ abilitatea de a fi irepetabilă. De a fi cu adevărat irepetabilă, adică. Acolo unde scriitorii și scriitoarele se refugiază în sau nu pot evada din propriile obsesii, căutări, traume, „rețete”, Raluca Nagy reușește să deschidă noi și noi uși, să surprindă iar, să pună pe masă teme deloc sau insuficient explorate. Ceea ce e (inutilă precizare) realmente rarisim. Iat-o venind, așadar, spre literatura română contemporană cu încă un text inedit. Singurul adult din Cămin - cel de-al treilea roman și cea de-a patra carte, cea cu care revine în ficțiune, de altfel - aduce subtil, dar apăsat în lumina reflectoarelor munca emoțională invizibilă și continuă a femeilor. Desenează și redesenează granițele tot mai fragile dintre grijă și obsesie, dintre autoritate și vulnerabilitate, dintre împreună și izolare. Remodelează limbajul, ca în fiecare dintre scrierile sale, în acord cu schizoidia lumii în care trăim, în priză directă cu realitatea noastră. - Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor