Străin în țara străină. Literatura română și granița identitară în proza Hertei Muller și a lui Andrei Codrescu

Ceea ce era valabil - sau, mai corect spus, ceea ce era acceptat ca valabil - acum o suta de ani sau acum cincizeci de ani pare sa nu mai fie valabil azi. Nu s-au schimbat doar discursurile asupra natiunii si identitatii nationale, ci si realitatea culturala globala, care e caracterizata in mare parte de mobilitate, deschidere, interferente si schimburi la toate nivelele. Aceasta noua realitate impune si o grila interpretativa diferita asupra culturilor nationale, adaptata noii realitati si, in acelasi timp, functionala. Literaturile nationale nu dispar, insa conceptul isi pierde treptat din soliditate. Etnicitatea isi reduce relevanta taxonomica, teritorialitatea se dilueaza, iar elementul lingvistic local este concurat puternic de noua si acaparatoarea lingua franca - limba engleza. Specificitatea culturala nationala este supusa si ea unui asalt al globalizarii mai mult sau mai putin nivelatoare si este nevoita sa se adapteze. O adaptare la aceasta noua realitate a modului de definire, delimitare si structurare a literaturii nationale e aproape obligatorie - si, in timp, chiar devine astfel.