Tesut viu

Cifrul de la poarta realitatii este cuvintul. Pina nu devii dependent de puterea lui, nimic din puterea lui nu-ti apartine si orice incercare de a trece, cu adevarat pragul realitatii este sortita esecului. 

Dintre toate formele de constiinta in posesia carora incearca sa intre un personaj sau altul, constiinta lingvistica devine cea mai puternica. Insusirea (in cazul unora) sau re-insusirea (in cazul altora) limbii interzise devine sinonima cu dobindirea identitatii. Exista o limba extraordinara dobindita in aceasta tesatura. Numai ca, atunci cind intra in posesia ei deplina si aterizeaza in patria-muma, acesti benedictini ai cuvintului descopera ca limba redobindita nu mai este importanta in tara din care nu a lipsit niciodata.

Pentru afronturi aduse valorilor de necontestat pina mai ieri, Emilian Galaicu-Paun poate raspunde asemeni pustiului care a fost cindva: „Tata! Tata! Am dat sa scutur tocul si l-am stropit... pe Lenin!”

Dorin Tudoran, Washington, august 2011