Trupul gândurilor

Pentru cel care a fost cândva profesorul autorului, lectura unei asemenea cărți are și o rezonanță aparte. Există o emoție discretă în a vedea că întâlnirea cu ideile, cu literatura, cu exercițiul reflecției nu s-a stins, ci a continuat să lucreze în adâncul unei biografii. Cărțile foștilor studenți nu sunt niciodată, pentru un profesor, simple apariții editoriale. Ele sunt și semnul că ceva a mers mai departe, că o legătură cu lumea spiritului a rămas vie și a rodit în chip propriu. De aceea, Trupul gândurilor merită primit cu atenție și cu bunăvoință. Nu ca un volum care vrea să își proclame tare importanța, ci ca unul care își asumă firesc modestia și sinceritatea. Este o carte care nu caută să domine cititorul, ci să îl însoțească; nu să îl convingă prin sistem, ci să îl atingă prin tonalitate, prin reflecție, prin căutarea unei lumini interioare. Într-o epocă în care zgomotul e adesea confundat cu valoarea, această discreție este, în sine, vrednică de prețuire. - Aurel Codoban