Uriase lucruri mici

Exista o imensa varietate de bloguri, in functie de persoanele sau gruparile care le redacteaza si de finalitatile pe care le urmaresc. In ce ma priveste impletesc insemnarile autobiografice, amintirile despre anii de scoala sau momentele care m-au format ca personalitate, comentarea unor gesturi sau situatii cu rezonanta etica din viata cotidiana, dialogul cu alte reflectii despre lume (prin redarea unor citate percutante), analiza unor opere artistice, traducerea unor mici fragmente eseistice etc. Nu sint conditionat de dorinta unui cistig financiar sau de imagine, iar asta imi dezleaga miinile, imi confera o mare libertate interioara in gasirea si tratarea subiectelor. Faptul ca sint profesor la catedra mi-a inculcat probabil reflexul de-a explicita, de-a pune in lumina aspecte mai putin cunoscute publicului larg, de a-i instrui pe altii. Nu ma sfiesc sa ma scufund in detalii privind lirica italiana medievala, creatia si receptarea lui Dante Alighieri.
A fi scriitor echivaleaza, pentru mine, cu o lunga plimbare prin tunel. Vorbesc de unul singur si nu stiu daca mi se-aude glasul. Citeodata imi raspunde ecoul, mai ascutit ori mai atenuat, si-atunci “ben puoi sapere ormai che il suo dir suona” (poti sti bine deja ca vocea lui rasuna).