Traducere din limba germana de Paul Slayer Grigoriu.
Fragment din cartea "Vant potrivnic. Despre cum sa cresti in lupta cu obstacolele" de Reinhold Messner:
"Dupa ce ramasitele fratelui meu au fost gasite, toti care le-au vazut si-au dat seama ca nu putuse ajunge sub gheata decat in zona cea mai joasa a versantului Diamir. Camarazii de atunci au trebuit deci sa inventeze scenarii noi ale mortii, ca sa nu fie acuzati ca au facut intentionat afirmatii false. Apologia lui Max von Kienlin a sunat cel mai dubios, poate pentru ca nu stia mare lucru despre alpinism. Razbunarea "baronului" nu cunostea stavila, gasea mereu atentie si ziaristi care sa-i acorde incredere. Noblesse oblige. Asa cum ii sarisera in ajutor camarazii, le-a sarit si el acum. Intr-o convorbire cu Weltwoche de la sfarsitul lui 2005, am incercat sa explic de ce disputa continua: cu cat deveneam mai cunoscut, cu atat se vindeau mai bine scenariile opuse. Este soarta faimei: se poate abuza de ea.
RM: Pentru mine nu a fost o surpriza ca fratele meu a fost gasit pe latura Diamir a muntelui Nanga Parbat, acolo unde coboraseram impreuna in 1970. Asta in primul rand. Dar ca sa raspund la intrebarea dumneavoastra: a fost o usurare, mai mult decat o satisfactie, ca l-am regasit dupa atatia ani pe fratele meu si am sanctionat toate acele minciuni conform carora l-as fi lasat balta pe latura cealalta a muntelui, ca sa-mi satisfac orgoliul. Cel putin pentru familie - pentru mine, pentru fratii mei, pentru parinti - se inchide un cerc. Gunther avea 24 de ani cand a urcat cu mine pe Nanga Parbat, in Pakistan, si si-a pierdut viata la coborare. Este greu sa accepti ca ai un fiu, un frate, undeva intre zapada si gheata, fara sa-ti poti lua ramas-bun de la el.
W: Capul fratelui dumneavoastra nu a fost gasit, cu toate acestea ati fost sigur de la bun inceput ca ramasitele sunt ale lui Gunther. Cum asa?
RM: Bucatile din trupul sau erau imprastiate pe o distanta de aproximativ opt metri patrati. Ramasesera doar oase. Probabil capul s-a desprins mai devreme. In ghetar sunt forte uriase. In gheata sunt multe gauri si paraie, poate a fost dus mai departe. A fost un noroc ca unul dintre picioarele lui Gnther inca avea in el incaltarea care a iesit acum de sub ghetar. O bucata de tesut de acolo a fost suficienta pentru analiza ADN, pe care am cerut-o. Dar, si fara acest test, stiam ca acele parti sunt din ramasitele fra-telui meu. incaltarile pe care le purtam in 1970 erau din trei stra-turi, pe atunci nu avea nimeni acest tip de incaltari, in afara de cei din expeditia Herrligkoffer. In plus o bucla pe incaltare - exact asa cum o avea Gunther.
W: Testul ADN din octombrie anul trecut va da dreptate. Si, totusi, conflictul cu fostii dumneavoastra camarazi continua. Cum asa? "
Descrierea produsului
Traducere din limba germana de Paul Slayer Grigoriu.
Fragment din cartea "Vant potrivnic. Despre cum sa cresti in lupta cu obstacolele" de Reinhold Messner:
"Dupa ce ramasitele fratelui meu au fost gasite, toti care le-au vazut si-au dat seama ca nu putuse ajunge sub gheata decat in zona cea mai joasa a versantului Diamir. Camarazii de atunci au trebuit deci sa inventeze scenarii noi ale mortii, ca sa nu fie acuzati ca au facut intentionat afirmatii false. Apologia lui Max von Kienlin a sunat cel mai dubios, poate pentru ca nu stia mare lucru despre alpinism. Razbunarea "baronului" nu cunostea stavila, gasea mereu atentie si ziaristi care sa-i acorde incredere. Noblesse oblige. Asa cum ii sarisera in ajutor camarazii, le-a sarit si el acum. Intr-o convorbire cu Weltwoche de la sfarsitul lui 2005, am incercat sa explic de ce disputa continua: cu cat deveneam mai cunoscut, cu atat se vindeau mai bine scenariile opuse. Este soarta faimei: se poate abuza de ea.
RM: Pentru mine nu a fost o surpriza ca fratele meu a fost gasit pe latura Diamir a muntelui Nanga Parbat, acolo unde coboraseram impreuna in 1970. Asta in primul rand. Dar ca sa raspund la intrebarea dumneavoastra: a fost o usurare, mai mult decat o satisfactie, ca l-am regasit dupa atatia ani pe fratele meu si am sanctionat toate acele minciuni conform carora l-as fi lasat balta pe latura cealalta a muntelui, ca sa-mi satisfac orgoliul. Cel putin pentru familie - pentru mine, pentru fratii mei, pentru parinti - se inchide un cerc. Gunther avea 24 de ani cand a urcat cu mine pe Nanga Parbat, in Pakistan, si si-a pierdut viata la coborare. Este greu sa accepti ca ai un fiu, un frate, undeva intre zapada si gheata, fara sa-ti poti lua ramas-bun de la el.
W: Capul fratelui dumneavoastra nu a fost gasit, cu toate acestea ati fost sigur de la bun inceput ca ramasitele sunt ale lui Gunther. Cum asa?
RM: Bucatile din trupul sau erau imprastiate pe o distanta de aproximativ opt metri patrati. Ramasesera doar oase. Probabil capul s-a desprins mai devreme. In ghetar sunt forte uriase. In gheata sunt multe gauri si paraie, poate a fost dus mai departe. A fost un noroc ca unul dintre picioarele lui Gnther inca avea in el incaltarea care a iesit acum de sub ghetar. O bucata de tesut de acolo a fost suficienta pentru analiza ADN, pe care am cerut-o. Dar, si fara acest test, stiam ca acele parti sunt din ramasitele fra-telui meu. incaltarile pe care le purtam in 1970 erau din trei stra-turi, pe atunci nu avea nimeni acest tip de incaltari, in afara de cei din expeditia Herrligkoffer. In plus o bucla pe incaltare - exact asa cum o avea Gunther.
W: Testul ADN din octombrie anul trecut va da dreptate. Si, totusi, conflictul cu fostii dumneavoastra camarazi continua. Cum asa? "
Detaliile produsului
