Viața Fericitului Augustin

 

Această nouă apariție editorială în cadrul colecției Credința ortodoxă le propune cititorilor noștri două modele de fidelitate și de prietenie creștină: Fericitul Augustin și Sfântul Paulin de Nola. Prin traducerea inedită în limba română a celor mai vechi hagiografii dedicate lor, am căutat să facem mai bine cunoscute viețile acestor doi sfinți latini.

 

Viața Fericitului Augustin, scrisă de ucenicul său Possidius de Calama, oferă informații valoroase pentru intervalul de trei decenii cuprins între redactarea Confesiunilor, faimoasa autobiografie pe care teologul african a compus-o în primii ani de episcopat, și trecerea sa la cele veșnice. Cei care îl admiră pentru opera lui vor avea bucuria de a găsi aici detalii dintr-un portret mai vast: teologul, exegetul și filozoful își asumă pe rând rolurile de apărător al credinței ortodoxe, de păstor și îndrumător de suflete, de ctitor al unei comunități monahale, de ascet și de taumaturg. Toate acestea completează viziunea pe care suntem datori să o avem despre acest om al lui Dumnezeu.

 

În epistola Despre viața și moartea Sfântului Paulin, cititorul este invitat să se familiarizeze cu una dintre pildele de filantropie ale Antichității creștine: Sfântul Paulin de Nola, supranumit și „Paulin cel Milostiv”. Dacă în cazul Fericitului Augustin, cunoașterea scrierilor lui va fi de ajuns pentru a stârni curiozitatea de a-i citi prima hagiografie, în ce-l privește pe Sfântul Paulin de Nola, sperăm ca lectura acestui volum să constituie o punte către descoperirea și traducerea operei sale poetice și epistolare.

 

În fine, corespondența dintre Fericitul Augustin și Sfântul Paulin de Nola, tradusă în a doua parte a acestei cărți, înfățișează punctele de intersecție ale celor două vieți de sfințenie, care se unesc într-o prietenie creștină, înțeleasă ca dialog și unitate între suflete prin Hristos: „Și nici nu e de mirare că, deși absenți, suntem unul cu altul, precum nu e de mirare nici că, necunoscându-ne, totuși ne cunoaștem unul pe altul - de vreme ce suntem mădulare ale aceluiași trup, avem un singur cap, suntem scăldați în același har, trăim cu o singură pâine, înaintăm pe o singură cale și locuim în aceeași casă” (Epistola 30, 2).

Traducere din limba latină de Ecaterina Clinciu, Sebastian Clinciu.