Viata Patriarhului Nichifor al Constantinopolului

Cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Editura Cuvantul Vietii a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei a initiat seria Vieti de sfinti aparatori ai icoanelor in cadrul colectiei Vieti de sfinti. Prima lucrare din aceasta miniserie care a vazut lumina tiparului este: Viata Patriarhului Nichifor al Constantinopolului, scrisa de Ignatie Diaconul in forma sa definitiva catre 843-846, in traducerea adnotata a domnului conf. dr. Ovidiu Pop-Brancus, cu un studiu introductiv de asist. dr. Sebastian Nazaru.

 

In aceasta miniserie dedicata sfintilor iconofili, martiri si marturisitori ai Ortodoxiei in timpul crizei iconoclaste (726-842), sunt in pregatire, in diferite stadii: Vietile patriarhilor Gherman (715-730) si Tarasios (784-+18 feb. 806), ale sfintelor imparatese Irina (797-802, +9 aug. 803) si Teodora (842-856, +post 867), ale sfintilor Teodor Studitul (759-+11 nov. 826) si Eftimie, mitropolit de Sardis (cca. 785-803,+26 dec. 831). Traducerile s-au realizat pe baza celor mai valoroase editii ale originalului grecesc - unde a fost cazul, pe baza editiilor critice - si vor fi prefatate de un studiu introductiv. Niciunul dintre aceste izvoare nu a mai fost tradus in limba romana, iar cateva dintre aceste Vieti nu sunt traduse nici in limbi moderne de circulatie.

 

Sfantul Patriarh Nichifor al Constantinopolului, care a pastorit Marea Biserica intre 12 aprilie 806 si 13 martie 815, a fost teologul iconofil care, alaturi de Sfantul Teodor Studitul, a aprofundat teologia icoanei formulata de patriarhul Gherman, de Sfantul Ioan Damaschin si de Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787), elaborand "sinteza iconologica definitiva a teologiei bizantine" (Diac. Prof. Ioan Ica jr.). Viata Patriarhului Nichifor, care deschide miniseria, constituie, neindoielnic, cel mai important izvor privind biografia patriarhului si una dintre cele mai importante surse privind procesul reinvierii iconoclasmului (813-815) in al doilea deceniu al veacului al IX-lea. Cu mult interes pentru detaliu, hagiograful Ignatie Diaconul evidentiaza relatia incordata intre suveranul iconoclast Leon al V-lea Armeanul, care incerca restabilirea iconoclasmului, si patriarhul iconofil Nichifor si descrie toate eforturile patriarhului de a zadarnici intentiile basileului. In cele din urma, umilit si insultat, amenintat cu depunerea de catre sinodul permanent si viata fiindu-i amenintata, patriarhul a fost obligat sa se retraga din scaun, insa acest conflict evidentiase fermitatea convingerilor sale si disponibilitatea sa pentru sacrificiu in numele dreptei credinte.

 

Studiul introductiv a incercat sa contureze biografia Sfantului Nichifor prin recurgerea la toate izvoarele disponibile, autorul nelimitandu-se la scrierea hagiografica a lui Ignatie Diaconul. Astfel, au fost identificate secvente din biografia Sfantului trecute cu vederea deliberat de hagiograf si a fost imbogatita informatia asupra unor momente tratate prea sumar de Ignatie Diaconul.