Zuckerman dezlantuit este al doilea volum din seria
Zuckerman inlantuit
In al doilea volum al seriei
Zuckerman inlantuit, care-l aduce in scena pe Nathan Zuckerman, alter ego fictional al lui Philip Roth, tanarul romancier, care vrea sa duca o existenta retrasa in ciuda celebritatii nou dobandite in calitate de autor al unui bestseller, se aventureaza pe strazile Manhattanului la finalul turbulentilor ani 1960. Nu doar ca admiratorii il considera intruparea personajului sau, scandalosul Gilbert Carnovsky, dar se trezeste si tinta celor care-l admonesteaza, care-i dau sfaturi sau se erijeaza in critici literari la colt de strada. Recentele asasinate carora le-au cazut victima
Robert Kennedy si
Martin Luther King Jr. il determina pe Zuckerman sa se intrebe in cele din urma daca "tinta" nu cumva este mai mult decat o figura de stil. Prins intre realitate si fictiune, Zuckerman se indeparteaza de prietenii vechi, se desparte de o femeie plina de virtuti si-si pericliteaza relatia cu familia apropiata, trezindu-se peste noapte intr-o viata absurda care nu pare a lui - si totul din cauza norocului, sau ghinionului, de a fi devenit un scriitor celebru.
Roth a avut curaj sa scrie un roman despre ce inseamna sa fii celebru... o plimbare comica printr-o sala a oglinzilor. - Newsweek
Un roman magistral. - The New York Times Book Review
Comedia neagra - cu variatiile ei pe tema celebritatii - e mai putin importanta decat (si doar firav legata de) adevarata problema centrala a romanului: la fel ca in Scriitorul fantoma, costurile umane pe care le presupune conditia de artist. - Kirkus Reviews
Traducere din limba engleza de Iulia Gorzo.
Fragment din cartea "Zuckerman dezlantuit. Seria Zuckerman inlantuit Vol.2" de Philip Roth:
"Transpiratia ii curgea de sub palaria neagra de ploaie, asa ca a inceput sa se stearga cu batista pe care i-o oferise Zuckerman mai devreme, dandu-i acestuia posibilitatea sa se indeparteze de cutia postala de la coltul strazii, unde pironise el. In cincisprezece minute, cei doi newarkezi trecusera de un singur cvartal.
Vizavi se afla o gelaterie Baskin-Robbins. Desi era o seara racoroasa, era un du-te-vino de clienti de parc-ar fi fost deja vara. In magazinul luminat se adunase un mic grup de oameni care asteptau la tejghea sa fie serviti.
Pentru ca nu-i venea in minte niciun fel de replica si probabil pentru ca Pepler transpira atat de tare, Zuckerman s-a pomenit intreband:
- Ce zici de-o inghetata?
Sigur ca Pepler ar fi preferat ca Zuckerman sa-i spuna: Ai fost furat, ruinat, tradat cu brutalitate - autorul lui Carnovsky isi va pune toata puterea in slujba indreptarii neajunsului care i s-a facut lui Pepler. Dar Zuckerman ii putea oferi cel mult o gustare, o inghetata. Se indoia ca ar fi putut altcineva mai mult.
- Of, iarta-ma, a zis Pepler. Iti cer scuze. Trebuie sa fii mort de foame dupa ce te-am batut la cap, ba ti-am mai si mancat jumatate din mancare. Te rog sa ma ierti daca m-a luat valul pe tema asta. Intalnirea cu tine m-a lasat paf. De obicei nu ma arunc asa, sa povestesc la toata lumea in mijlocul strazii problemele mele. Sunt atat de tacut in preajma oamenilor, ca prima data au impresia ca-s mai mult mort decat viu. Domnisoara Gibraltar, a adaugat el inrosindu-se, ma crede, practic, surdomut.
Hei, hai ca-ti iau eu.
- Nu, nu, nu-i nevoie.
Dar, in timp ce traversau strada, Pepler a insistat."
