Pentru Ortodoxia romaneasca, adevaratul cistig al schimbarilor de dupa 1989 nu a fost numai ridicarea a peste o mie de biserici, cit publicarea cartilor Sfintilor Parinti si reinvierea vietii monahale, pe care comunismul a vrut sa o desfiinteze la noi inca din anii ’60 ai veacului trecut. In lipsa povatuitorilor duhovnicesti – caci unde sa‑i mai afli, dupa 50 de ani de comunism? – noul monahism s‑a intemeiat insa mai mult prin rivna entuziasta a sute de tineri doritori de petrecerea cea ingereasca. Asadar, mai ales pentru ei sint de mare folos scrierile privitoare la asezarea vietii de obste, dintre care multe au fost talmacite in anii din urma.
Acesta a fost gindul de capetenie care ne‑a purtat catre alcatuirea lucrarii de fata, pe care am impartit‑o in trei. Partea intii este o ­antologie alcatuita la Manastirea Neamtului de Sfintul Paisie Velicicovski si de ucenicii sai, cuprinzind cuvinte pentru ­ascultare ale Sfintilor Parinti ai Bisericii, Viata pe scurt a acestuia si citeva din ­scrisorile sale. In partea a doua am socotit de folos, avind in vedere insemnatatea covirsitoare a lucrarii duhovnicesti a Staretului Paisie, sa punem asezamintele sale ­privind viata de obste, precum si citeva din cuvintele lui pentru ascultare. In sfirsit, la acestea am adaugat o a treia parte ce cuprinde doua texte ­privitoare la mostenirea acestuia: Vedenia monahului Teodosie si fragmente din Cronica lui Andronic Duhovnicul.
Florin Stuparu