Un nou titlu din universul Minunea

Pe Pluto, locul unde lui Auggie Pullman si lui Christopher Blake le place sa imagineze misiuni spatiale, o zi are o suta cincizeci si trei de ore. Atat le-ar placea celor doi sa dureze o zi si pe planeta noastra, ca sa petreaca impreuna cat mai mult timp. Christopher i-a fost aproape lui Auggie in toate momentele grele, cand a suferit operatii complicate si i-a fost rau. Se stiu de cand erau mici de tot, iar pasiunea pentru Razboiul Stelelor si pentru explorarea cosmosului ii uneste chiar si dupa ce familia Blake se muta in alt oras.

 

Scrisa din perspectiva lui Christopher, care noteaza in jurnal intamplarile de peste zi, dar si din trecut, Cartea despre Pluto adauga o perspectiva noua povestii din Minunea, avand in centru doi prieteni care traiesc in locuri diferite, dar sunt legati de o prietenie ce sfideaza timpul si distanta.

 

Fragment din cartea "Cartea despre Pluto" de R.J. Palacio:

"Imi amintesc cand a adus-o tatal lui Auggie pe Daisy acasa. Auggie si cu mine jucam Nu te supara, frate la el in camera si am auzit brusc un tipat ascutit venind dinspre usa de la intrare. Era Via, sora mai mare a lui Auggie. Le auzeam si pe Isabel si Lourdes, bona mea, cum vorbeau agitate. Asa ca am dat fuga jos sa vedem ce era cu toata. tevatura.
Nate, tatal lui Auggie, statea pe un scaun de bucatarie si tinea in brate un caine galben care se zbatea innebunit. Via ingenunchease in fata cainelui si incerca sa-l mangaie, dar catelul era foarte agitat si tot incerca sa-i linga mana, iar Via si-o tot tragea.
- Un caine! a strigat bucuros Auggie si a dat fuga la tatal lui.
Am dat fuga si eu, dar Lourdes m-a apucat de mana.
- Nu, nu, papi, mi-a spus ea.
Pe-atunci, Lourdes abia incepuse sa aiba grija de mine, asa ca n-o cunosteam prea bine. Tin minte ca-mi punea pudra pentru bebelusi in adidasi, ceea ce eu mai fac si-acum, pentru ca-mi aminteste de ea.
Isabel isi tinea obrajii in palme. Se vedea clar ca Nate abia intrase pe usa.
- Nu pot sa cred ca ai facut una ca asta, Nate, repeta ea iar si iar.
Statea de cealalta parte a camerei, langa Lourdes. 

- De ce nu-l pot mangaia si eu? am intrebat-o pe Lourdes.
- Fiindca Nate a spus ca acum trei ore cainele asta traia pe strazi impreuna cu un om fara adapost, mi-a raspuns ea repede. E scarbos.
- Nu-i scarbos, este minunat! a zis Via si a sarutat cainele pe frunte.
- La mine in tara, cainii stau afara, a zis Lourdes.
- E asa dragut! a zis Auggie.
- Este o ea, a zis Via repede, dandu-i un ghiont lui Auggie.
- Ai grija, Auggie! a zis Isabel. Nu-l lasa sa te linga pe fata.
Dar cainele il lingea deja pe Auggie pe toata fata.
- Veterinarul a spus ca-i perfect sanatoasa, oameni buni, le-a spus Nate lui Isabel si lui Lourdes.
- Nate, traia pe strada! a replicat imediat Isabel. Cine stie ce microbi are!
- Veterinarul i-a facut toate injectiile, o baie buna si a cautat-o de viermi, a raspuns Nate. Catelusa asta e sanatoasa tun.
- Nu-i o catelusa, Nate! i-a atras atentia Isabel.
Era adevarat: nici vorba sa fi fost un pui. Nu era mititica, moale si rotunda, cum sunt de obicei puii. Era o catea slaba, ascutita, cu ochi neastamparati, cu o limba lunga si neagra care-i atarna intr-o parte a gurii. Si nici vorba sa fi fost de talie mica. Parea la fel de mare ca labradoodle-ul bunicii.
- Bine, atunci parca-ar fi o catelusa, a zis Nate.
- Ce fel de caine este? a intrebat Auggie.
- Veterinarul crede ca e o corcitura de labrador galben, a raspuns Nate. Poate cu putin chow-chow?"