Cartea nuntii - George Calinescu

Minciuna nu este decât un val subțire ce protejează adevărul. Ioan Gyuri Pascu

insipid, incolor, inodor, pe alocuri caraghioasa, pe alocuri depășită. Nu îl pot tolera pe Călinescu, oricât de important a fost. Probabil Omul din realitate nu ma poate fascina în scris

Calinescu are un stil aparte de a scrie, dar nu ma asteptam ca povestea in sine sa fie atat de pe placul meu. Probabil ca in momentul in care nu te astepti, o carte poate fascina. Review-ul complet pe blog.

Nu inteleg cum cartea asta poate sa placa cuiva. In orice carte exista doua aspecte: ideea si executia. In cartea nuntii ambele sunt groaznice.Ideea e proasta. Nici nu stiu sigur despre ce e romanul. Evolutia lui Jim? E inexistenta. Dragoste? Nu e nimic romantic in poveste, doar un tanar ce cauta sa gaseasca o fata care sa il venereze pentru a se casatori cu ea. Familie? Clar nu. Casatorie? Da, una lipsita de substanta, de sentimente reale.Ce am citit a fost o carte despre un baiat ce joaca pe degete niste fete si o alege in cele din urma pe singura care nu se prinde ca este tratata fara niciun pic de respect. Jim crede ca este inteligent, un om al societatii inalte, dar este un simplu exemplar de baiat ingamfat, ce crede ca totul i se cuvine. As putea sa discut ore intregi despre cate idei din aceasta carte ma infurie, dar momentan am sa spun doar ca majoritatea sunt misogine si am sa las un citat minunat care m-a facut sa vreau sa rup cartea in doua: Vera ii impartaseste lui Jim idee interesante despre stele, univers si existenta umanaJim: "Sa nu te mai gandesti la stele, nici la moarte, ca nu e bine! Oamenii cuminti nu se gindesc la nimic si traiesc doar cu evenimentele marunte ale orei. (...)"Vera: "Jim, tu ai dreptate, tu nu poti sa ai decat dreptate! Sunt o proasta si trebuie sa ma ierti!"Executia e si ea la fel de proasta. Paragrafele lungi de descriere nu aduc nimic de valoare povestii, personajele sunt unilaterale, actiunea e plictisitoare, iar la final nu ramai cu nimic. Niciun mesaj, nicio idee, nimic. Nu e amuzanta, nu e profunda, nu e draguta si, in afara de un sentiment puternic de furie si dezgust nu a reusit sa imi transmita nimic.Per total, nu imi vine sa cred ca se studiaza asa ceva in scoli. Pur si simplu nu imi vine sa cred.

Poezia citadina, in care mari autori au dat pagini clasice, isi adauga astazi acest roman ancorat puternic in inima Bucurestilor moderni. - Perpessicius.