Destinul lui Bulgakov pare guvernat de acelasi amestec de satira, fantastic si tragism care e amprenta operei sale. Nascut la Kiev in 1891, in familia unui profesor de teologie, studiaza medicina, pe care o practica vreme de patru ani (1916-1920) pe front si in spitalele de provincie. In 1920 abandoneaza medicina pentru a se dedica scrisului. Debuteaza ca dramaturg, iar piesa Zilele Turbinilor, dramatizarea romanului Garda Alba, are un mare succes, fiind considerata un pescarus al noii generatii de dramaturgi. Simpatia evidenta pentru ofiterii albi face ca piesa sa fie interzisa, dar (paradoxal) este, in acelasi timp, piesa preferata a lui Stalin. Din 1929 nu i se mai publica nici o carte si nu i se mai joaca nici o piesa. Traind la limita supravieturii, Bulgakov se vede silit sa-i trimita dictatorului o petitie, apoi, intr-o scrisoare adresata guvernului sovietic, sa vorbeasca despre presiunea psihica la care este supus. Scrisoarea ramane celebra atat ca model al disidentei asumate, cat si prin efectele ei neasteptate. Trei saptamani mai tarziu, primeste un telefon bizar direct de la Stalin, in urma caruia, desi Bulgakov crede ca a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui raman insa nepublicate. In ultimul deceniu al vietii scrie cu frenezie, temandu-se ca nu va termina romanul "Maestrul si Margareta". Ultimele corecturi le face in 1940, pe patul de moarte, orb, dictandu-i sotiei sale, Elena Segheevna, care i-a inspirat, de altminteri, personajul Margaretei.