"Pentru Borges, cartea e in principiu lumea, iar lumea e cartea. Din aceasta tautologie decurg consecinte nelinistitoare. Una dintre ele este aceea ca sintem lipsiti de puncte de referinta. Lumea si cartea trimit in mod etern si infinit la imaginile lor refletate reciproc. Aceasta putere nelimitata de reflectare, aceasta multiplicare scinteietoare si nesfirsita -un labirint de lumina care, totusi , nu e neantul- , este tot ce avem si poate fi gasita, ca intr-un virtej, in adincul dorintei noastre de a intelege lumea." Maurice Blanchot. "Cand Borges a impartit cu Samuel Beckett Premiul international al editorilor (1961), eu nu citisem decit Gradina cu carari ce se bifurca. Desi e o povestire de o tensiune intelectuala care depaseste exigentele genului politist, poate fi citita fara sa fim pe deplin constienti ca autorul ei e un gigant al literaturii universale. O imprejurare favorabila m-a indemnat sa-l citesc pe Borges cu seriozitate: o observatie facuta in Romania, unde Borges a fost elogiat de un tinar critic pe un ton pe care tot el, putin inainte, il rezervase lui kafka." John Updike