Marin Preda (5 august 1922-16 mai 1980) a fost scriitor roman postbelic si directorul editurii "Cartea Romaneasca". Marin Preda a fost un fervent opozant al regimului comunist. Ultimul sau roman lansat in 1980, Cel mai iubit dintre pamanteni, este considerat o critica violenta a comunismului. Dupa cateva saptamani pe piata, romanul a fost retras din toate bibliotecile si librariile publice si universitare. In scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost gasit mort in camera sa din vila de creatie a scriitorilor din Palatul Mogosoaia. Este inmormantat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu. Copilaria sa nu a fost una deloc usoara. Anul 1933 -1934 (clasa a IV-a) este unul dintre cei mai grei din viata scolarului Marin Preda: tatal nu-i mai poate cumpara carti si se imbolnaveste de malarie. Invatatorul ii arata multa bunavointa, il ajuta sa termine anul scolar si-i imprumuta carti. Termina clasa a VII-a cu media generala 9,78, dar se vede nevoit sa renunte la scoala. Marin Preda este angajat corector la ziarul Timpul, in 1941. Debutul la 20 de ani ii da incredere in scrisul sau, publicand schitele si povestirile: Strigoaica, Salcamul, Calul, Noaptea, La camp. In 1956 primeste Premiul de Stat pentru romanul Morometii. In 1970 traduce in colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul sau, Marele singuratic, primeste premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971. In anul 1977, Preda publica Viata ca o prada, un roman autobiografic amplu care are drept tema principala cristalizarea constiintei unui artist.