Bogdan Petriceicu Hasdeu, pe numele sau Tadeu Hijdeu, a trait intre anii 1838 si 1907 si a fost scriitor si filolog de nationalitate romana, deschizator de drumuri in diferite ramuri ale filologiei si istoriei romanesti. A avut o personalitate complexa, de academician, enciclopedist, jurist, lingvist, istoric, dar si om politic, fiind una dintre cele mai mari personalitati ale culturii romane. S-a nascut in localitatea Hotin, in Basarabia aflata sub dominatia Imperiului Rus. A copilarit la mosia parinteasca, fiind crescut de catre mama sa vitrega, stramosii sai fiind boieri. Tatal sau, pe nume Alexandru Hajdeu, era un adevarat savant, care cunostea zece limbi straine, era istoric si publicist. Bogdan P. Hasdeu a urmat studiile la universitatea din Harkov, iar apoi a devenit ofiter in armata rusa. In 1858 s-a mutat la Iasi, unde a fost profesor de liceu si bibliotecar al universitatii. A donat bibliotecii universitare 4.000 de volume, iar in 1877 a fost ales membru al Academiei Romane, ca un omagiu adus intregii sale opere, dar si ca recunoastere a spiritului sau enciclopedist. Hasdeu a avut un timp si activitate pe plan politic. Sustinator al lui Mihail Kogalniceanu, el a sustinut lovitura de stat din mai 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza. Dupa moartea singurei sale fiice, Iulia, scriitorul a imbratisat latura practica a spiritismului si a construit Castelul 'Iulia Hasdeu', aflat la Campina. A murit in anul 1907, lasand in urma sa o opera vasta si perena.