Judith Hirsch scrie o proza in care „povestea” se construieste din mici povestiri, adevarate crampeie de viata, ca un prim strat semnificant, alternate cu fragmente de scrisori, de pagini de jurnal, introspective, de fina autoanaliza psihologica, a momentelor de „criza” sufleteasca. Scrisul Judithei Hirsch are un benefic efect psihoterapeutic asupra cititorului. Lucrul cel mai important.