Apropierea propriu-zisa s-a produs mai tarziu, intr-un amurg de toamna si cu totul intamplator, pe o banca de langa Rotonda Rodin, amplasata in fata universitatii. Erau mai multe sculpturi, trupuri omenesti, surprinse in diferite pozitii, oricum, in picioare, si pareau antrenate intr-o discutie.
- Ce-or fi discutand? a zis ea pe cand ma apropiam de banca sa ma asez. Sesizase exact ca acei barbati, intr-adevar, vorbeau, total indiferenti la cei din jur, numai ei in de ei, si c-o gestica si-o rasucire a corpului foarte personala [ ...]
- Greu de spus - i-am zis eu - , dar, oricum, e clar ca nu tac, chiar si statui fiind.