X
Categorii:
inchide meniul
Card Cadou
2+1 GRATIS
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Castelul de sticla - Jeannette Walls

4.7

38.3  Lei

sau 3830 de puncte. Detalii.

In stoc

Cod: ART978-606-8811-53-6

An aparitie: 2018

Autor: Jeannette Walls

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Youngart

Editie: Cartonata

Editura: GRUPUL EDITORIAL ART

Format: 210 x 150 x 24 mm

Nr. pagini: 376

Traducator: Lorena Lupu



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Alege oricate titluri iti doresti din cele peste 10.000 de carti marcate cu logoul campaniei si beneficiezi de 2+1 gratis*, 4+2 gratis*, 6+3 gratis*. *Comanzi 3,6,9 carti, iar 1,2,3 sunt gratis. Gratuit se ofera titlurile cu valoarea cea mai mica.
Transport Gratuit peste 75 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

Castelul de sticla este povestea adevarata si tulburatoare a unei familii nonconformiste pentru care aventura, spiritul liber si traiul neingradit de reguli inutile sunt mai presus decat confortul unui camin tipic. Sotii Walls isi cresc cei patru copii invatandu-i sa nu se teama de nimic, sa gandeasca liber, sa fie independenti, dar toate acestea vin cu pretul unei vieti de nomazi, al absentei unei case decente si, de multe ori, al lipsei mancarii si hainelor. Rex Walls, tatal, un tip carismatic, de o extraordinara inteligenta, ii invata pe copii istorie, fizica, vaneaza demoni impreuna cu ei pentru a-i face sa-si depaseasca temerile, le daruieste stelele de pe cer de ziua lor, dar, dincolo de toate, nu reuseste sa le asigure un trai decent. Peste ani, fiica cea mijlocie, Jeannette, isi povesteste copilaria intr-o carte unica, de un umor extraordinar, dar si de o profunzime emotionanta.

Ceea ce face aceasta carte atat de speciala, devenita bestseller in numeroase tari, nu este doar curajul lui Jeannette Walls de a scrie lucrurile pe care un om obisnuit le-ar ascunde poate, din jena, ci faptul ca face asta cu tandrete si dragoste fata de familia sa, incercand mai degraba sa-si inteleaga parintii decat sa-i judece.

Memoriile sunt basmele moderne. Autobiograful este pus fata in fata cu provocarea de a incerca sa inteleaga, sa ierte, si chiar sa iubeasca vrajitoarea... Cititorii vor fi uimiti de inteligenta si curajul copiilor familiei Walls. - The New York Times Book Review

Socanta, trista, pe alocuri melancolica, aceasta carte minunat scrisa descrie cu sinceritate, dar si cu o surprinzatoare afectiune, relatiile cu parintii si taria legaturilor unei familii, la bine si la rau. - American Library Association

Fragment din cartea "Castelul de sticla" de Jeannette Walls

"In dimineata urmatoare, in loc sa doarma pana tarziu, asa cum facea de obicei, mama s-a trezit odata cu noi, copiii, si ne-a insotit pana la scoala gimnaziala Battle Mountain, care era peste drum de scoala elementara Mary S. Black. Si-a depus candidatura pentru o slujba si a fost angajata pe loc, dat fiind ca avea diploma, iar in Battle Mountain nu erau niciodata indeajuns de multi profesori. Cei cativa profesori pe care ii avea orasul nu erau nici pe de parte elita pedagogiei, dupa cum ii placea tatei sa spuna, si totusi, in pofida acestor lipsuri, cate unul mai era concediat. Cu doua saptamani in urma, domnisoara Page fusese data afara dupa ce directorul o surprinsese plimbandu-se cu o pusca incarcata de colo pana colo, pe coridorul scolii. Domnisoara Page a spus ca nu voia nimic altceva decat sa-si motiveze elevii sa-si faca temele.
Invatatoarea lui Lori nu se mai prezentase la cursuri cam din perioada in care fusese concediata domnisoara Page, asa ca mama a fost repartizata sa predea la clasa lui Lori. Elevii ei au simpatizat-o cu adevarat. Avea aceeasi conceptie despre educatia copiilor, pe care o avea si despre cresterea lor. Considera ca regulile si disciplina stau in calea evolutiei oamenilor si simtea ca modalitatea cea mai buna pentru a-i lasa pe copii sa-si valorifice potentialul era sa le oferi libertate. Nu-i pasa daca elevii ei intarziau, sau daca nu-si faceau temele. Daca voiau sa se dezlantuie, ea nu avea nicio problema cu asta, atata timp cat nu le faceau vreun rau celorlalti.
Mama isi imbratisa in permanenta elevii si le spunea cat de minunati si de speciali ii considera. Le spunea copiilor mexicani sa nu lase pe nimeni vreodata sa le spuna ca nu erau la fel de buni precum copiii caucazieni."

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 75 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

commentarii
Rating general al produsului
4.7 (6 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
Elena Honciuc 07/21/2020
Cartea este tip autobiografie si prezintă viata nonconformista traita de o familie cu 4 copii in care jocul, libertatea, comuniunea cu natura sunt valori esențiale. Titlul este promisiunea tatălui pentru fiica sa Jeannette.
Lau34 06/26/2020
Intotdeauna imi face o deosebita placere sa citesc autobiografii, biografii si memorii, pentru ca sunt scrise la persoana I in general si transmit altfel de sentimente, de exemplu de bucurie, nostalgie, melancolie, actualitate sau de satisfactie si reusita. Sunt mai sensibile decat cele de fictiune, cu un alt subiect si pun mai mult accentul pe personajul principal, adica cel care doreste sa-si scrie autobiografia sau memoriile. Simt ca sunt mai prezent in actiunea cartii si ca lucrurile chiar s-au intamplat la un moment dat. Cartile de genul acesta se scriu greu, necesita multe revizuiri, dar sunt extrem de placute si amuzante, unele. Din respectiva categorie am citit "Autobiografia" de Agatha Christie si am savurat-o cu fiecare clipa care trecea, deoarece, asa cum bine am mai spus, Agatha Christie este autoarea mea preferata si "Cenusa Angelei. O copilarie irlandeza" de Frank McCourt. Si aceasta mi-a placut mult! Ador atat de mult cartile scrise de Agatha incat vreau sa i le citesc pe toate cat mai curand! "Castelul de sticla" de Jeannette Walls cuprinde memoriile acesteia inca de la varsta de trei ani si pana la vizita dintr-un an de Ziua Recunostintei cand s-au intalnit cu totii, in afara de tatal scriitoarei, Rex, care era mort de cinci ani. Este incredibil cum de autoarea inca isi mai aduce aminte de ceea ce a facut cand era mica. Cred ca are o memorie de elefant! Eu nu imi amintesc mai deloc de ceea ce am facut in copilarie, dar mai ales la trei ani. Cea mai tare faza din carte a fost cea in care Jeannette l-a intrebat pe tatal sau, Rex Walls, unde vor merge intr-o noapte cand si-au parasit locuinta. Raspunsul nu a intarziat sa apara: oriunde. Se observa clar ca habar n-avea unde sa se indrepte, daramite daca vor ramane intr-un loc. Parca mi-o imaginez pe micuta Jeannette in varsta de numai trei anisori facand ochii mari la auzul raspunsului nesigur si ambiguu al lui Rex. Un lucru neobisnuit care mi-a atras atentia foarte mult a fost acela cand scriitoarea s-a ars pe corp si a fost internata timp de mai multe zile, iar tatal ei a luat-o de acolo spunand ca se va vindeca si acasa. Neobisnuitul vine chiar din partea mamei care zice ca nu o tine un foc departe de casa. Cu totii stim ca mamele sunt sperioase si isi fac multe griji in ceea ce-i priveste pe comorile lor, dar iata ca mama autoarei este o exceptie. Memoriile Jeannettei Walls sunt vii, amuzante si povestite natural asa cum ea si le amintea, fara adaugiri sau infloriri. Am savurat fiecare noua faza tare a familiei Walls in cautarea unei case in care sa locuiasca. Mi-e greu sa fac o adunare a tuturor intamplarilor comice prin care Rose Mary, mama autoarei, Rex, tatal ei, ea si fratii sai, Brian, Lori si Maureen au trecut de fiecare data cu zambetul pe buze. In timp ce citeam mi-aduceam aminte de frumoasa "Cenusa Angelei. O copilarie irlandeza" scrisa de Frank McCourt pe care am lecturat-o la fel de frumos si placut ca si prezenta carte. Trecand peste toate aspectele negative ale acesteia surprindem o copilarie fericita, fara griji, dar si plina de aventura, de adrenalina. Nu am retinut chiar fiecare loc in care familia Walls s-a mutat, dar am observat bucuria copiilor de a face ceea ce vor. Sigur ca lucrurile au o limita, insa cand vine vorba despre aceste frumoase minunatii, care sunt copiii, putem sa fim mai intelegatori cu actiunile si deciziile parintilor lor. Ne dam seama bine ca in acest moment am evoluat, ceea ce a fost acum peste cincizeci de ani era diferit, iar fiecare perioada, atat din trecut, cat si din prezent, are farmecul ei aparte. Familia se plimba dintr-un loc in altul, ba pe la casa bunicii Smith din partea mamei, ba la parintii lui Rex, Erma si Ted care locuiau in Welch si terminand cu New York, orasul tuturor posibilitatilor. Daca bunica Smith era bogata, Erma si Ted erau saraci lipiti pamantului. Va vine sa credeti sau nu, dar familia autoarei a dormit, pe cand aceasta avea zece ani, in pivnita unde erau un pat, o canapea si un radio. Traiau intr-o saracie de nedescris; abia aveau ce sa manance. De obicei copiii sunt cei care sufera in momentul in care intreaga familie se muta. Acestia abia se acomodeaza cu noua lor casa, luandu-le astfel mai mult timp. Contrar acestora, Lori, Jeannette, Brian si Maureen se obisnuiesc cu fiecare noua locuinta, dar si mai bine, se desprind de respectiva cand afla ca o parasesc iar pentru a se indrepta spre un alt adapost. Pelegrinarile acestea sunt presarate cu intamplari nostime, dar si apasatoare. Spre exemplu, odata Jeannette nu a fost atenta la curba pe care a luat-o tatal sau cu masina si s-a rostogolit afara din ea. Masina si-a continuat linistita drumul, dar fara sa bage de seama ca un membru lipseste. Intr-un tarziu, Jeannette a fost recuperata de Rex, fiind nevoita sa astepte ceva vreme in strada. Stilul autoarei este unul frumos, viu si nostim. Eu asa am vazut faptele minunat descrise in aceasta carte, chiar daca demonstreaza o mare libertate data de parintii copiilor si, de asemenea, o preocupare mica in ceea ce-i priveste pe ei. Cu toate acestea, cartea este frumoasa, trista si poate pentru unele persoane ingrozitoare. Dupa o mare perioada de timp Jeannette realizeaza ca in Welch nu avea cum sa iasa la liman. Colaboreaza cu ziarul liceului, ba chiar ajunge redactor-sef, iar mai apoi pleaca la New York pentru a lucra la ziarele prestigioase din acea zona. Acolo o astepta Lori, sora sa cea mare, care avea un apartament si urma cursuri de arta si scrima. M-am bucurat extrem de mult cand autoarea a parasit Welchul pentru a-si urma visul: sa devina jurnalista. Stradania, vointa si statornicia ei sunt calitatile pe care le-am admirat la ea. In aceeasi masura au existat dati in care scriitoarea a fost certata degeaba, deoarece nu facea decat sa-si scoata familia din saracie. Sunt multe de povestit, iar Jeannette a facut foarte bine ca si-a asternut superbele amintiri; in acest fel le aflam si noi. "Castelul de sticla" reprezinta memoriile unei copilarii atat fericite, cat si dureroase. "-Niciun copil nu se naste delincvent, a spus mama. Ajung sa devina infractori, a continuat ea, doar daca nu i-a iubit nimeni pe cand erau copii. Copiii lipsiti de dragoste se transforma in criminali in serie sau in alcoolici la maturitate." "-Viata e prea scurta sa ne facem griji despre ce cred alti oameni, a spus mama. Oricum, ar trebui sa ne accepte pentru ceea ce suntem."

Este o carte minunata pe care o recomand! ESte o carte plină de umor, bine si frumos scrisa in care autoarea prezinta cu o sinceritate debordantă realitatea trăită de ea. Râzi, plângi si la final vei simti ca pentru o perioadă nu mai poti citi altceva.

Super carte! Merita citita!

serbana 03/28/2020
Cărţile sunt nişte vecini - vecini de vis, care vin la noi doar când îi chemăm, şi care pleacă de îndată ce nu mai vrem să-i vedem.

sus
Feedback Wishlist