Carte recomandata de Cenaclul UBB, coordonat de Ion Muresan

 

Ilustratia copertei: Komives Andor (tehnica mixta)

 

Monologal-dialogic prin insasi natura lui, cuvantul poeziei trece usor, ca tot ce e spirit, printre zabrele, si anume dintr-o parte in alta. O stie prea bine si detinutul-poet al lui Andrei Gazsi, care, respectand regulamentul, ii scrie „cate o carte postala pe luna” mamei sale. Salturile lui imaginare, care-l imbarca pe velierele norilor, abruptele lui racursiuri biografice, care fac sa se atinga, intr-o scaparare voltaica, prezent si trecut, tandretea lui regasita de puscarias, post-scriptum-urile lui, ce starnesc frisoane sau pun noduri in gat ‒ toate au cu adevarat puterea de a ne misca. Mai mult, prin randurile acestor „carti postale” trans-penitenciare el face sa vibreze din nou o vesnic profunda relatie: aceea dintre mama si fiu. Discret, fara sentimentalism, cu o barbateasca duiosie bine ascunsa, el se impartaseste singurei fiinte care acolo, afara, ii mai poate primi mesajul. El stie ca o mama e ultima instanta, cea care nu judeca si care poate ierta pana si teribilul repros metafizic blagian: De ce m-ai trimis in lumina, Mama, de ce m-ai trimis?

 

Andrei Gazsi: Nascut in 1 octombrie 1950 la Bucerdea Granoasa, langa Blaj, intr-un tinut caruia ii place sa-i spuna Regat al Tarnavelor, Andrei Gazsi  a absolvit Facultatea de Mecanica a Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca (1984), dupa care a cutreierat tara in lung si-n lat in cautarea locului sau, cochetand cu teatrul, cu poezia, cu brigazile artistice. Esuat, pentru o vreme (1968-1978), in orasul de la poalele Apusenilor, Aiud, s-a angajat apoi la vestitul penitenciar din acelasi oras, devenind controlor tehnic de calitate. Dupa 1989, a pus bazele primei televiziuni independente din Cluj (1993), iar ulterior a fost reporter si cameraman la TVR Cluj, unde a transcris in imagini multe povesti ale poetilor si scriitorilor clujeni si nu numai. A publicat poeme in revistele Tribuna, Familia, Nord Literar. Este autorul volumelor Libertatea ca semn de carte (2014) si Cu alte cuvinte (2017).