Cazacii din Dobrogea, O istorie uitata
Cazacii din Dobrogea, O istorie uitata
Intre multele istorii uitate ale pamantului dintre Dunare si Marea Neagra, una dintre cele mai fascinante este cea a cazacilor nekrasoviti si zaporojeni.
Nevoiti sa caute refugiu in Dobrogea, in secolul al XVIII-lea, pentru a scapa de prigoana Rusiei, cazacii au primit scutiri integrale de taxe, pamanturi si locuri pentru pescuit in schimbul obligatiilor militare asumate.
Autonomia deplina a ostilor cazacesti a fost recunoscuta si intarita prin firmane de sultanii turci.
Cazacii din Dobrogea au luptat in slujba Portii mai bine de un secol, formand prima linie de aparare in calea armatelor rusesti, care incercau sa forteze frontiera Dunarii in drumul lor spre Constantinopol.
Proiect editorial cofinantat de Administratia Fondului Cultural National
Fragment:
" Iesind de pe Nipru in peste o suta de barci, zaporojenii atacau atat navele otomane de comert, cat si asezarile de pe tarmurile Marii Negre, neexistand practic vreo opreliste in calea jafurilor acestora, care au ingrozit toata suflarea turceasca, din Bugeac, pana in Caucaz.
Primul raid naval in Marea Neagra a fost consemnat in 1538, cand o flotila a cazacilor zaporojeni a atacat si a distrus partial fortareata turceasca Oceakov.
Raidurile zaporojenilor au atins punctul maxim in perioada 1600-1620, in timpul hatmanului Petro Sahaidacinii: in 1606, ceaicele au atacat Cetatea Alba, la gurile Nistrului, si Varna, cea mai importanta cetate turceasca la Marea Neagra; in 1608, a fost jefuit Perekov, iar in 1609 au pradat Chilia, Ismail si, inca o data, Cetatea Alba; in 1613, au fost atacate si arse asezarile din Crimeea. Sultanul a trimis impotriva lor o parte a flotei otomane, insa cazacii nu s-au sfiit sa atace vasele turcesti pe mare, capturand sase dintre acestea.
Cu siguranta, cel mai surprinzator atac al zaporojenilor, de data aceasta aliati cu cei de pe Don, la inceputul secolului al XVII-lea, este cel din 1614, tocmai anul in care beilerbeiul Ru-meliei isi trecuse ordiile peste Nistru, pentru a pedepsi pe in-solentii cazaci. inseland toate planurile turcilor, cazacii au atacat pe neasteptate Trapezuntul si au devastat Sinope, cel mai bogat oras-port de pe tarmul nordic al Anatoliei. Atacul a fost foarte violent, cazacii au ocupat fortareata cetatii si arsenalul, au ars vasele turcesti din port si au pradat orasul, eliberand o multime de sclavi crestini. Daca zaporojenii au reusit totusi sa se intoarca cu bine pe Nipru, cei de pe Don au fost surprinsi de o parte a flotei tur-cesti, in Marea Azov, si, inca o data, de tatari, in apropierea fluviului, pierzand o parte din oameni si prada.
Atacul a fost atat de violent, incat sultanul Ahmed I a ordonat beilerbeiului de Rumelia sa construiasca numaidecat doua fortarete pe Bug, care sa inchida drumul zaporojenilor apre Nistru. Proiectul a fost ulterior abandonat, din lipsa de fonduri.
In 1615, zaporojenii si cazacii de pe Don isi unesc din nou fortele, intr-un celebru raid care avea sa ii duca pana sub zidurile Constantinopolului. Mai intai, cazacii de pe Don ataca Azovul, rousind sa distruga cateva nave turcesti, apoi se indreapta spre Crimeea, isi unesc fortele cu zaporojenii si, impreuna, ataca vottstele Anatoliei. in timp ce flota turceasca ii cauta in preaj-lon Anatoliei, cazacii apar in preajma capitalei, unde, inseland vigilenta garnizoanei care apara orasul adormit, ataca si incendiaza portul, dupa care se retrag, cu pierderi neinsemnate. Sultanul Ahmed I-a putut vedea, cateva nopti la rand, focurile care mistuiau zonele de periferie ale capitalei imperiale.
Pe drumul de intoarcere, in apropiere de gurile Dunarii, flo-de ceaice a fost reperata de flota otomana, insa, profitand de dvantajul intunericului, cazacii au castigat lupta, capturand mai intlite nave inamice. Galerele capturate au fost Indreptate impo-t riva Oceakovului, la intrarea pe Nipru, dupa care au fost arse, ostentativ, sub privirile neputincioase ale garnizoanei cetatii.
In anul 1616, zaporojenii si cazacii de pe Don au atacat peninsula Crimeea, cucerind fosta colonie genoveza Caffa, unde cea mai mare piata de sclavi crestini. Aproape 14 000 de turci si tatari din garnizoana cetatii au fost masacrati, in timp e cateva mii de sclavi crestini au fost eliberati din lanturi. Fara tine seama de flota turceasca ce ii vana, cazacii au coborat Pspre Anatolia, unde au atacat si au jefuit Trapezuntul, navigand apoi de-a lungul coastei, pana in apropierea Bosforului."
Nevoiti sa caute refugiu in Dobrogea, in secolul al XVIII-lea, pentru a scapa de prigoana Rusiei, cazacii au primit scutiri integrale de taxe, pamanturi si locuri pentru pescuit in schimbul obligatiilor militare asumate.
Autonomia deplina a ostilor cazacesti a fost recunoscuta si intarita prin firmane de sultanii turci.
Cazacii din Dobrogea au luptat in slujba Portii mai bine de un secol, formand prima linie de aparare in calea armatelor rusesti, care incercau sa forteze frontiera Dunarii in drumul lor spre Constantinopol.
Proiect editorial cofinantat de Administratia Fondului Cultural National
Fragment:
" Iesind de pe Nipru in peste o suta de barci, zaporojenii atacau atat navele otomane de comert, cat si asezarile de pe tarmurile Marii Negre, neexistand practic vreo opreliste in calea jafurilor acestora, care au ingrozit toata suflarea turceasca, din Bugeac, pana in Caucaz.
Primul raid naval in Marea Neagra a fost consemnat in 1538, cand o flotila a cazacilor zaporojeni a atacat si a distrus partial fortareata turceasca Oceakov.
Raidurile zaporojenilor au atins punctul maxim in perioada 1600-1620, in timpul hatmanului Petro Sahaidacinii: in 1606, ceaicele au atacat Cetatea Alba, la gurile Nistrului, si Varna, cea mai importanta cetate turceasca la Marea Neagra; in 1608, a fost jefuit Perekov, iar in 1609 au pradat Chilia, Ismail si, inca o data, Cetatea Alba; in 1613, au fost atacate si arse asezarile din Crimeea. Sultanul a trimis impotriva lor o parte a flotei otomane, insa cazacii nu s-au sfiit sa atace vasele turcesti pe mare, capturand sase dintre acestea.
Cu siguranta, cel mai surprinzator atac al zaporojenilor, de data aceasta aliati cu cei de pe Don, la inceputul secolului al XVII-lea, este cel din 1614, tocmai anul in care beilerbeiul Ru-meliei isi trecuse ordiile peste Nistru, pentru a pedepsi pe in-solentii cazaci. inseland toate planurile turcilor, cazacii au atacat pe neasteptate Trapezuntul si au devastat Sinope, cel mai bogat oras-port de pe tarmul nordic al Anatoliei. Atacul a fost foarte violent, cazacii au ocupat fortareata cetatii si arsenalul, au ars vasele turcesti din port si au pradat orasul, eliberand o multime de sclavi crestini. Daca zaporojenii au reusit totusi sa se intoarca cu bine pe Nipru, cei de pe Don au fost surprinsi de o parte a flotei tur-cesti, in Marea Azov, si, inca o data, de tatari, in apropierea fluviului, pierzand o parte din oameni si prada.
Atacul a fost atat de violent, incat sultanul Ahmed I a ordonat beilerbeiului de Rumelia sa construiasca numaidecat doua fortarete pe Bug, care sa inchida drumul zaporojenilor apre Nistru. Proiectul a fost ulterior abandonat, din lipsa de fonduri.
In 1615, zaporojenii si cazacii de pe Don isi unesc din nou fortele, intr-un celebru raid care avea sa ii duca pana sub zidurile Constantinopolului. Mai intai, cazacii de pe Don ataca Azovul, rousind sa distruga cateva nave turcesti, apoi se indreapta spre Crimeea, isi unesc fortele cu zaporojenii si, impreuna, ataca vottstele Anatoliei. in timp ce flota turceasca ii cauta in preaj-lon Anatoliei, cazacii apar in preajma capitalei, unde, inseland vigilenta garnizoanei care apara orasul adormit, ataca si incendiaza portul, dupa care se retrag, cu pierderi neinsemnate. Sultanul Ahmed I-a putut vedea, cateva nopti la rand, focurile care mistuiau zonele de periferie ale capitalei imperiale.
Pe drumul de intoarcere, in apropiere de gurile Dunarii, flo-de ceaice a fost reperata de flota otomana, insa, profitand de dvantajul intunericului, cazacii au castigat lupta, capturand mai intlite nave inamice. Galerele capturate au fost Indreptate impo-t riva Oceakovului, la intrarea pe Nipru, dupa care au fost arse, ostentativ, sub privirile neputincioase ale garnizoanei cetatii.
In anul 1616, zaporojenii si cazacii de pe Don au atacat peninsula Crimeea, cucerind fosta colonie genoveza Caffa, unde cea mai mare piata de sclavi crestini. Aproape 14 000 de turci si tatari din garnizoana cetatii au fost masacrati, in timp e cateva mii de sclavi crestini au fost eliberati din lanturi. Fara tine seama de flota turceasca ce ii vana, cazacii au coborat Pspre Anatolia, unde au atacat si au jefuit Trapezuntul, navigand apoi de-a lungul coastei, pana in apropierea Bosforului."
Descrierea produsului
Intre multele istorii uitate ale pamantului dintre Dunare si Marea Neagra, una dintre cele mai fascinante este cea a cazacilor nekrasoviti si zaporojeni.
Nevoiti sa caute refugiu in Dobrogea, in secolul al XVIII-lea, pentru a scapa de prigoana Rusiei, cazacii au primit scutiri integrale de taxe, pamanturi si locuri pentru pescuit in schimbul obligatiilor militare asumate.
Autonomia deplina a ostilor cazacesti a fost recunoscuta si intarita prin firmane de sultanii turci.
Cazacii din Dobrogea au luptat in slujba Portii mai bine de un secol, formand prima linie de aparare in calea armatelor rusesti, care incercau sa forteze frontiera Dunarii in drumul lor spre Constantinopol.
Proiect editorial cofinantat de Administratia Fondului Cultural National
Fragment:
" Iesind de pe Nipru in peste o suta de barci, zaporojenii atacau atat navele otomane de comert, cat si asezarile de pe tarmurile Marii Negre, neexistand practic vreo opreliste in calea jafurilor acestora, care au ingrozit toata suflarea turceasca, din Bugeac, pana in Caucaz.
Primul raid naval in Marea Neagra a fost consemnat in 1538, cand o flotila a cazacilor zaporojeni a atacat si a distrus partial fortareata turceasca Oceakov.
Raidurile zaporojenilor au atins punctul maxim in perioada 1600-1620, in timpul hatmanului Petro Sahaidacinii: in 1606, ceaicele au atacat Cetatea Alba, la gurile Nistrului, si Varna, cea mai importanta cetate turceasca la Marea Neagra; in 1608, a fost jefuit Perekov, iar in 1609 au pradat Chilia, Ismail si, inca o data, Cetatea Alba; in 1613, au fost atacate si arse asezarile din Crimeea. Sultanul a trimis impotriva lor o parte a flotei otomane, insa cazacii nu s-au sfiit sa atace vasele turcesti pe mare, capturand sase dintre acestea.
Cu siguranta, cel mai surprinzator atac al zaporojenilor, de data aceasta aliati cu cei de pe Don, la inceputul secolului al XVII-lea, este cel din 1614, tocmai anul in care beilerbeiul Ru-meliei isi trecuse ordiile peste Nistru, pentru a pedepsi pe in-solentii cazaci. inseland toate planurile turcilor, cazacii au atacat pe neasteptate Trapezuntul si au devastat Sinope, cel mai bogat oras-port de pe tarmul nordic al Anatoliei. Atacul a fost foarte violent, cazacii au ocupat fortareata cetatii si arsenalul, au ars vasele turcesti din port si au pradat orasul, eliberand o multime de sclavi crestini. Daca zaporojenii au reusit totusi sa se intoarca cu bine pe Nipru, cei de pe Don au fost surprinsi de o parte a flotei tur-cesti, in Marea Azov, si, inca o data, de tatari, in apropierea fluviului, pierzand o parte din oameni si prada.
Atacul a fost atat de violent, incat sultanul Ahmed I a ordonat beilerbeiului de Rumelia sa construiasca numaidecat doua fortarete pe Bug, care sa inchida drumul zaporojenilor apre Nistru. Proiectul a fost ulterior abandonat, din lipsa de fonduri.
In 1615, zaporojenii si cazacii de pe Don isi unesc din nou fortele, intr-un celebru raid care avea sa ii duca pana sub zidurile Constantinopolului. Mai intai, cazacii de pe Don ataca Azovul, rousind sa distruga cateva nave turcesti, apoi se indreapta spre Crimeea, isi unesc fortele cu zaporojenii si, impreuna, ataca vottstele Anatoliei. in timp ce flota turceasca ii cauta in preaj-lon Anatoliei, cazacii apar in preajma capitalei, unde, inseland vigilenta garnizoanei care apara orasul adormit, ataca si incendiaza portul, dupa care se retrag, cu pierderi neinsemnate. Sultanul Ahmed I-a putut vedea, cateva nopti la rand, focurile care mistuiau zonele de periferie ale capitalei imperiale.
Pe drumul de intoarcere, in apropiere de gurile Dunarii, flo-de ceaice a fost reperata de flota otomana, insa, profitand de dvantajul intunericului, cazacii au castigat lupta, capturand mai intlite nave inamice. Galerele capturate au fost Indreptate impo-t riva Oceakovului, la intrarea pe Nipru, dupa care au fost arse, ostentativ, sub privirile neputincioase ale garnizoanei cetatii.
In anul 1616, zaporojenii si cazacii de pe Don au atacat peninsula Crimeea, cucerind fosta colonie genoveza Caffa, unde cea mai mare piata de sclavi crestini. Aproape 14 000 de turci si tatari din garnizoana cetatii au fost masacrati, in timp e cateva mii de sclavi crestini au fost eliberati din lanturi. Fara tine seama de flota turceasca ce ii vana, cazacii au coborat Pspre Anatolia, unde au atacat si au jefuit Trapezuntul, navigand apoi de-a lungul coastei, pana in apropierea Bosforului."
Nevoiti sa caute refugiu in Dobrogea, in secolul al XVIII-lea, pentru a scapa de prigoana Rusiei, cazacii au primit scutiri integrale de taxe, pamanturi si locuri pentru pescuit in schimbul obligatiilor militare asumate.
Autonomia deplina a ostilor cazacesti a fost recunoscuta si intarita prin firmane de sultanii turci.
Cazacii din Dobrogea au luptat in slujba Portii mai bine de un secol, formand prima linie de aparare in calea armatelor rusesti, care incercau sa forteze frontiera Dunarii in drumul lor spre Constantinopol.
Proiect editorial cofinantat de Administratia Fondului Cultural National
Fragment:
" Iesind de pe Nipru in peste o suta de barci, zaporojenii atacau atat navele otomane de comert, cat si asezarile de pe tarmurile Marii Negre, neexistand practic vreo opreliste in calea jafurilor acestora, care au ingrozit toata suflarea turceasca, din Bugeac, pana in Caucaz.
Primul raid naval in Marea Neagra a fost consemnat in 1538, cand o flotila a cazacilor zaporojeni a atacat si a distrus partial fortareata turceasca Oceakov.
Raidurile zaporojenilor au atins punctul maxim in perioada 1600-1620, in timpul hatmanului Petro Sahaidacinii: in 1606, ceaicele au atacat Cetatea Alba, la gurile Nistrului, si Varna, cea mai importanta cetate turceasca la Marea Neagra; in 1608, a fost jefuit Perekov, iar in 1609 au pradat Chilia, Ismail si, inca o data, Cetatea Alba; in 1613, au fost atacate si arse asezarile din Crimeea. Sultanul a trimis impotriva lor o parte a flotei otomane, insa cazacii nu s-au sfiit sa atace vasele turcesti pe mare, capturand sase dintre acestea.
Cu siguranta, cel mai surprinzator atac al zaporojenilor, de data aceasta aliati cu cei de pe Don, la inceputul secolului al XVII-lea, este cel din 1614, tocmai anul in care beilerbeiul Ru-meliei isi trecuse ordiile peste Nistru, pentru a pedepsi pe in-solentii cazaci. inseland toate planurile turcilor, cazacii au atacat pe neasteptate Trapezuntul si au devastat Sinope, cel mai bogat oras-port de pe tarmul nordic al Anatoliei. Atacul a fost foarte violent, cazacii au ocupat fortareata cetatii si arsenalul, au ars vasele turcesti din port si au pradat orasul, eliberand o multime de sclavi crestini. Daca zaporojenii au reusit totusi sa se intoarca cu bine pe Nipru, cei de pe Don au fost surprinsi de o parte a flotei tur-cesti, in Marea Azov, si, inca o data, de tatari, in apropierea fluviului, pierzand o parte din oameni si prada.
Atacul a fost atat de violent, incat sultanul Ahmed I a ordonat beilerbeiului de Rumelia sa construiasca numaidecat doua fortarete pe Bug, care sa inchida drumul zaporojenilor apre Nistru. Proiectul a fost ulterior abandonat, din lipsa de fonduri.
In 1615, zaporojenii si cazacii de pe Don isi unesc din nou fortele, intr-un celebru raid care avea sa ii duca pana sub zidurile Constantinopolului. Mai intai, cazacii de pe Don ataca Azovul, rousind sa distruga cateva nave turcesti, apoi se indreapta spre Crimeea, isi unesc fortele cu zaporojenii si, impreuna, ataca vottstele Anatoliei. in timp ce flota turceasca ii cauta in preaj-lon Anatoliei, cazacii apar in preajma capitalei, unde, inseland vigilenta garnizoanei care apara orasul adormit, ataca si incendiaza portul, dupa care se retrag, cu pierderi neinsemnate. Sultanul Ahmed I-a putut vedea, cateva nopti la rand, focurile care mistuiau zonele de periferie ale capitalei imperiale.
Pe drumul de intoarcere, in apropiere de gurile Dunarii, flo-de ceaice a fost reperata de flota otomana, insa, profitand de dvantajul intunericului, cazacii au castigat lupta, capturand mai intlite nave inamice. Galerele capturate au fost Indreptate impo-t riva Oceakovului, la intrarea pe Nipru, dupa care au fost arse, ostentativ, sub privirile neputincioase ale garnizoanei cetatii.
In anul 1616, zaporojenii si cazacii de pe Don au atacat peninsula Crimeea, cucerind fosta colonie genoveza Caffa, unde cea mai mare piata de sclavi crestini. Aproape 14 000 de turci si tatari din garnizoana cetatii au fost masacrati, in timp e cateva mii de sclavi crestini au fost eliberati din lanturi. Fara tine seama de flota turceasca ce ii vana, cazacii au coborat Pspre Anatolia, unde au atacat si au jefuit Trapezuntul, navigand apoi de-a lungul coastei, pana in apropierea Bosforului."
Detaliile produsului
