Categorii:
inchide meniul
Manuale Scolare
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Cazul Magheru - Mihail Drumes

4.5

29  Lei

sau 2900 de puncte. Detalii.

In stoc

Cod: ART978-606-710-448-6

An aparitie: 2017

Autor: Mihail Drumes

Categoria: Literatura Romana

Colectie: Seria de autor Mihail Drumes

Editie: Cartonata

Editura: GRUPUL EDITORIAL ART

Format: 180x110

Nr. pagini: 444



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 75 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

    Unul dintre cele mai reusite romane ale lui Mihail Drumes, Cazul Magheru este povestea pasionanta a tanarului Ilarie, un intelectual sensibil si precoce, pasionat de psihologie si de pian care, dupa moartea devastatoare a iubitei sale, se decide sa devina medic. Visul lui este sa-si definitiveze studiile in India, dar pentru asta ar avea nevoie de o gramada de bani. De unde ii va procura si oare cu ce pret?


     Fragment din romanul "Cazul Magheru" de Mihail Drumes:

 
    “Mircea Radulian atat astepta. Se ridica anevoie, calculat, aratand tuturor ochilor din sala faptura lui zvelta si eleganta. Inainte de a incepe, plimba asupra auditoriului priviri galese, carora le adauga drept condiment un suras fin, abia perceptibil, semnul de prim contact cu sufletul salii. Apoi, glasul sau baritonal, cu inflexiuni atat de placute, revarsa fonia ca o ploaie de undite savant dirijata de gesturi, dar mai ales de puterea cuvantului, ca sa prinda in plasa cat mai multi auditori si mai cu seama jurati, caci acestia din urma erau pestisorii pe care avea nevoie sa-i capteze.
    - Onorata Curte, domnilor jurati, doamnelor si domnilor, ati ascultati ingroziti in sedinta de ieri rechizitoriul domnului procuror. V-ati dat o data mai mult seama de ceea ce poate face cuvantul incaput pe maini stangace. Cuvantul inspirat al scriitorilor ne inalta spiritul, cuvantul dragostei ne aduce fericirea, cuvantul Creatorului da viata oamenilor, cuvantul avocatului apara de nedreptate, smulge dreptatea rapita. Numai cuvantul unui procuror denigreaza, acuza, injoseste. De ce afirm asa ceva? Pentru ca din concluzia domnului procuror reiese clar ca avem pe banca acuzarii nu o fiinta umana, ci pur si simplu o plamada monstruoasa a naturii pe care trebuie s-o extirpam sau s-o izolam, pentru a nu primejdui organismul social de molipsire. Trebuie sa recunoastem ca domnul reprezentant al ministerului public a sarit dincolo de cal, desi calaria e un sport pe care nu-l practica in orele libere. Din tolba de unde domnia sa crede ca a scos de urechi un asasin abject, foarte potrivit pentru necesitatile profesiunii, se intampla ca in acest asa-zis asasin sa fie tocmai unul dintre cele mai alese exemplare cu care societatea noastra se mandreste, intrucat prezenta acestuia e indispensabila pentru purificarea si inaltarea ei morala.
    In sala – rumoare. Soaptele se plimbau de la o ureche la alta. Curios! Un avocat vorbind de purificare morala da ca exemplu un acuzat de talharie si omor? Nu zau, e prea de tot!”

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 75 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

commentarii
Rating general al produsului
4.5 (8 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
Marii12 09/17/2020
Lecturarea acestui roman m-a dus cu gandul la Crima si pedeapsa... doar ca actiunea se petrece in Romania, Raskolnikov nu este de fapt nici nebun, nici vinovat, iar finalul este oarecum simplist. O carte frumoasa, palpitanta, o incursiune in societatea romaneasca veche, dar nu m- a impresionat asa de mult ca celelalte romane ale lui Drumes.
Florina56 08/28/2020
Mister dostoievskian si dragoste shakespeariana. Limbaj impecabil. Personaje care dau lectie dupa lectie. Carte excelenta care m-a vrajit cu frumusetea ei. Acum m-as duce sa beau o cafea la Capsa, in Bucuresti ...viata e croita pentru fericiri mari si mici. Cele mari sunt rare, se intampla cand nu te astepti, sau nu se intampla deloc. Trebuie sa te multumesti cu cele mici, de fiecare zi, pe care, daca le aduni, fac mai mult decat una mare. Si pe urma, o fericire prea mare omoara omul, e nenorocire curata...

Lau34 07/16/2020
In timp ce citeam cartea, imi circulau atat de multe idei prin minte incat in launtrul meu se dadea o lupta, fiind nevoit sa discern intre a lua o pauza pentru a face (de obicei nelipsitele) insemnari marginale si a continua sa citesc mai departe, prea imbrobodit fiind de anumite detalii carora tin sa le dau o nespusa importanta, vazand in ele, parca, farmecul unei intregi situatii. Din varii pricini, pana acum ma ferisem de Drumes. In fapt, habar nu aveam nimic de el, insa stupoarea cu care gruprui intregi il citeau m-a facut sa ma eschivez. Mari prejudecati, care ar fi lipsite de insasi esenta lor daca individul ar lua contact cu obiectul care este supus "analizei": multi dintre neo-nazistii zilelor noastre n-au intalnit in viata lor un evreu, da? In fine, inocentele semi-ratiuni care au stat la baza perceptiei mele nu au nicio relevanta. Cartea o primisem cadou de la o colega de facultate, careia ii promisesem ca o sa o citesc cu prima ocazie, insa am tot amanat-o din pricina altor aspecte care s-au impus cu prioritate. Abia acum am inteles ce inseamna sa suferi de timp. Pe de alta parte, subsemnatul a citit prima parte a romanului tremurand. Motivul este urmatorul: din prea mult fler si in urma dezgustului resimtit ca urmare a parcurgerii catorva carti din oceanul galactic(!) al marii "opere" a contemporanitatii, un inocent adolescent, care nu luase prea mult contact cu lumea din jurul sau, respirand mai degraba o mireasma veche in loc de oxigen si hranindu-se cu bacteriile cartilor tiparite in era comunista, a pus mana pe stilou dorind sa scrie, fara a avea un plan prestabilit, ci doar o seama de idei pline de razvratire care-i umblau alandala prin minte. N-avea nici macar o structura, o ideologie abstracta pe care sa o transpuna. N-avea, deci, absolut nimic, afara de un stilou, un caiet si propria-i imaginatie. Si asa a inceput sa scrie. Nesuportand insa ideea imperfectiunii, care, la urma urmei, nu e decat un construct propriu, subiectiv, slefuia fiecare fraza si o rescria de zeci de ori, astfel incat aceasta sa sune intr-un anumit fel, cu scopul de a reda cat mai fidel o anumita stare de fapt, pe care autorul tinea cu tot dinadinsul sa o exprime intocmai, fara niciun fel de distorsionare. Astfel fiind, construind un fraged personaj, care avea sa ajunga, in capitolele care aveau sa urmeze, la o maturitate deplina, sleiala cernelii nefiind altceva decat munca pentru un Bildungsroman imaginar, nevinovatului autor i-au luat nu mai putin de 80 de pagini ca sa poata incheia doar prologul, care avea sa marcheze incheierea unei prime perioade din viata personajului, exprimata doar fugar, pentru a constitui baza imaginii pe care potentialul cititor avea sa fie nevoit sa si-o faca despre asa-numitul Andrei Fante. In schimb, autorul, cum era de asteptat, recitind ceea ce scrisese, nu s-a impacat cu imaginea redata (zadarnic efort de a exprima fidel o spontana imagine mentala prin intermediul unor obiecte cu desavarsire mirene!!! Calcand pe urmele lui Faust, poate, insa autorul avea fobie de sangele sau). Aspectul frapant si, deci, causa prima a tremuriciului pe care-l amintisem mai sus, a fost constituit de similitudinea felului de a scrie al lui Drumes cu cel al adolescentului din speta si -cu atat mai mult!- similitudinea dintre cele doua personaje construite. De altfel, motivul pentru care subsemnatul renuntase sa mai continue a scrie, aruncand foile manjite de cerneala intr-un sertar, ca amintiri pentru vremurile de mai tarziu, a fost reprezentat de o veritabila doza de surprindere care ar putea fi produsa eventualului cititor prin parca prea varatica dezvoltare intelectuala a protagonistului care, de exemplu, in clasa a 7a ii explica profesorului sau de istorie, Zaharia Rosatu, pe prispa casei (dat fiind ca "vesnicia s-a nascut la tara") tezele sustinute de Schopenhauer in "Lumea ca vointa si reprezentare" (!). Nu a lipsit nici o prea fortata inzestrare romantica a protagonistului, care punea cele mai naive intrebari, cautand cu stupoare cele mai simple raspunsuri si plangand pe urma unor situatii in aparenta normale. Din aceste motive, deci, subsemnatul, recitind ceea ce scrisese, abandonase fara prea multa parere de rau ceea ce scrisese. Drumes insa, prin forta figurilor de stil si prin realitate hiperbolei (care cuprinde intreaga parte a romanului in care este descrisa copilaria lui Ilarie Magheru) m-a suprins intr-un mod ambiguu. Nu era nici bucurie, nici tristete. Era o stare contradictorie, deoarece nu stiam ce sa cred: ceea ce scrisesem eu mi se parea banal. In schimb, ceea ce a scris Drumes, pe aceeasi lungime de unda, mi se parea extraordinar. Si nu e vorba de calitatea scrierii (ar trebui sa ma ladud, potrivit propriei perceptii, vorbind despre acest aspect), ci de imaginea pe care eu o aveam despre mine. Lui Drumes trebuie sa-i multumesc, in primul rand, pentru ca mi-a redat taria de a crede in mine, in ciuda tuturor extravagantelor care imi trec deseori prin minte si care, la o privire retrospectiva, analitica, mi s-ar parea, daca nu ridicole, cel putin banale. Despre Cazul Magheru ar fi multe de spus, insa aceste "multe" ar fi de natura sa-i erodeze esenta. Prima parte, de care vorbisem si mai sus, e o adevarata romanta in proza, bogata in figuri de stil si dotata cu o puternica pregnanta a naivitatii adolescentine. Dragostea capata dimensiuni apologetice, concretizandu-ze, la propriu, in eternitate, dezvoltandu-se astfel o un dialog care, indiferent de cititor, sensibilizeaza. Cazul Magheru este, de fapt, un sambure dostoievskian imbracat in haina psihanalizei. Naratiunea fluctueaza: anumite capitole sunt scrise la persoana a IIIa, iar altele la persoana I, ceea ce da textului o alternanta care il face pe cititor sa priveasca abrupt paginile acestuia. Atat. Despre Cazul Magheru s-ar putea scrie inca o carte, de aceeasi dimensiune, insa pentru asta este nevoie de un critic dotat cu rabdare si, deopotriva, cu pluriperspective, deoarece romanul o cere. "Alta data, Ilarie afla ca un frate al invatatorului, alergand sa prinda trenul, lunecase de pe scara si fusese taiat de roti. -Cum a indraznit trenul sa-l omoare?[...] Ii venira chiar lacrimile. Suferea pentru o cauza care nu era a sa.""Inocenta lui ranita inaspri conflictul latent cu viata...""Numai timpul, vraci infailibil, asternu o pojghita peste dureroasele aduceri-aminte.""-Boulene drag, imi pare rau ca adineori ai mancat bataie. Micul tau stapan te considera un simplu lucru, dupa cum vad. Desi te nasti ca sa mori, tu nu vezi traind, nu iti pui intrebari asupra existentei, nu cartesti impotriva vietii, oricat de aspra ar fi ea cu tine. In asemenea conditii, esti fericit? -Ilius, ai capiat? Intrebi un bou de fericire?""Intotdeauna s-au inaltat palate slabiciunilor omenesti. Imoralitatii si amoralitatii - tribunale si inchisori; spaimei de moarte - temple si biserici; egoismului - palate si cazarmi... Virtutii nu i-a ramas decat sa se adaposteasca in bordeie..."Rominei, de la care am primit aceasta carte. 8 iulie 2017

IVictoria 06/10/2020
"Cazul Magheru" este o capodopera a literaturii romane, Mihail Drumes dand dovada de superioritate fata de alti scriitori prin stilul sau de scriere si suspansul pe care il mentine in fiecare pagina a cartii. Limbajul folosit este simplu si usor de inteles, lectura fiind placuta. O recomand!

ElCapitano 05/30/2020
O carte din literatura romanesca ce merita citită si înțeleasă. O carte psihologică cu un fir narativ întortocheat. Am citit-o după ce am citit invitație la vals, stilul de scriere a lui Drumes fiind unul simplu si ușor de înțeles, o adevărată placere a citit o asemenea carte. O recomand!

sus
Feedback Wishlist