Mirarea creata in jurul copiilor, dar si provocarea de a ne regasi ca adulti in preajma lor, ne reveleaza adesea setea neostoita a acestora pentru intrebari. Curiozitatile sunt nenumarate si cuprind totul: universul, raurile, ramurile, dinozaurii sau insectele. Iar cand s-au oprit din a scruta cu imaginatia inaltimile si adancurile, acestia rup filigrane din contextul cotidian si se/ne intreaba: de exemplu, ce este scoala? Sice raspuns potioferi ghicitorii? Ei bine, desi omul mare, trecut printr-ale vietii, nu mai incearca sa(-si) afle ce este sau ce a fost scoala, autorul Luca Tortolini si ilustratorul Marco Soma au dat ghes intrebarii curioase si i-au cuprins intelesurile descoperite intr-o carte fabuloasa, intitulata tocmai asa: Ce este scoala?.
 

Astfel, scoala este o cladire cu pereti pavoazati, cu banci si cu scaune. Aici regasim fete, dar si baieti, care fac schimb de idei si de instrumente de scris, de pachetele si de numere de telefon, nascand in juru-le prietenii. Scoala presupune si prezenta unui invatator sau a unei invatatoare, menit(a) sa ajute, sa ghideze, sa invete; sisa descurce tainele istoriei, ale geografiei, ale matematicii ori ale muzicii. In unele scoli, copiii planteaza chiar si copaci si cultiva legume.

 

Din aceste randuri putem intui, asadar, ce este scoala. Dar dincolo de cadrul constitutiv, coagulat in jurul elementelor si al situatiilor enumerate, recunoastem siun discurs al semnificatiilor care intregeste sensul prim si formal al notiunii-cheie. Din acest punct de vedere, scoala nu reprezinta numai un spatiu inchis in care se aglomereaza obiecte, ci este si un loc al deschiderii spre nou si al schimbarii continue. Scoala nu aduna numai infatisari si nume diferite, ci si personalitati, trairi si nevoi specifice, devenind suma a tuturor diferentelor prin acceptarea si integrarea alteritatii.

Perspectiva asupra scolii,reliefata de Luca Tortolini,vizeaza si rolul dascalului, receptat nu doar ca furnizor de informatii, ci si ca propagator al originalitatii, al frumusetii imaginatiei si al rolului pedagogic al greselii. Menirea acestuia trebuie sa transgreseze literalul materiilor predate si sa le devina elevilor sursa de cunoastere: a propriei fiinte si a lumii, pentru a trai in armonie cu tot ceea ce ne inconjoara.In plus, scoala este privita ca un conglomerat de ideinecesar a fi raspandite si celorlalti, un loc minunat care alunga plictiseala si care, daca nu ar fi existat, ar fi fost cu siguranta imaginat si inventat. Scoalaaduce laolalta chipuri si universuri launtrice eterogene, sentimente si obiceiuri, aspiratii si esecuri, odata cu fiecare copil care-i trece pragul.
 

Mai mult decat atat, Luca Tortolini nu omite sa schiteze si cateva dintre coordonatele varstei maturitatii, punand-o in antiteza cu perioada scolaritatii. In sensul acesta, incheierea anilor de studiu devine sinonima cu uitarea frumusetii lumii inconjuratoare,cu neputinta de a maitrai in armonie cu celalalt, iar trecerea anilor este direct proportionala cu frica de noutate si cu micsorarea orizontului de receptare al existentei. Astfel, adultul uita ceea ce a invatat la scoala despregrandoarea ideilor sale, despre puterea imaginatiei,despre nemarginirea spatiului in care traieste.

Departe de a ipostazia valentele unui scenariu ideal, cartea Ce este scoala?, scrisa de Luca Tortolini si ilustrata de Marco Soma, translateaza intr-un limbaj literar-artistic accesibil trasaturile unui context educational dezirabil, dar firesc pentru o societate care promoveaza valori sanatoase. In fond, pastrarea nealterata a ideilor, a perspectivelor si a adevarului insusite in aceasta perioada ii permit adultului de mai tarziu sa se sustraga realitatii care micsoreaza sufletul si care ingradeste perceptia. Si il ajuta totodata sa aiba grija de lumea in care traieste, singura pe care o avem si pe care o cunoastem.

Ilustratii color de Marco Soma.

Traducere din limba italiana de Diana Calangea.