Moartea reprezinta un moment crucial din viata omului: pentru unii inseamna sfarsitul, pentru altii – o trecere. Parintele Serafim Alexiev deschide inaintea ochilor cititorului aceasta poarta de trecere care este moartea si ii infatiseaza ceea ce urmeaza din acel moment si pana in cea de-a patruzecea zi, cand are loc judecata particulara. Ca intotdeauna, demersul sau este profund, fara a fi plictisitor de lung, si se bazeaza pe Sfanta Scriptura, Traditie, Vietile sfintilor, scrierile Sfintilor Parinti din vechime, dar si pe exemplul unor sfinti mai noi, ba chiar pe intamplari din viata unor oameni obisnuiti.
Multe intrebari legate de judecata particulara isi gasesc raspunsul in randurile cartii. Legatura intre vii si adormiti devine o comuniune a dragostei realizata prin rugaciune: sfintii mijlocesc pentru cei vii, iar cei vii se roaga pentru iertarea pacatelor celor dragi ai lor care au adormit. Departe de a fi ineficiente sau chiar inutile, rugaciunile si faptele de milostenie savarsite pentru cei raposati au o importanta deosebita in cele patruzeci de zile de dupa moartea lor.