Dupa 150 de ani, teoria evolutiei prin selectie naturala continua sa lase iluzia ca e usor de inteles — si in genere e gresit inteleasa, ba chiar e inca respinsa de un numar surprinzator de mare de oameni, in ciuda dovezilor zdrobitoare in favoarea ei care s-au adunat de la Darwin incoace. In Ceasornicarul orb Richard Dawkins isi asuma sarcina de a explica in detaliu pentru publicul larg tot ce pare la prima vedere imposibil de explicat pe cale naturala: aparitia primelor forme de viata pe Pamant, dezvoltarea organelor complexe cum sunt ochii sau aripile, asa-zisele „verigi lipsa“ despre care vorbesc paleontologii, precum si numeroase aspecte stranii ale lumii vii. Cheia explicatiilor lui Dawkins e intelegerea corecta a caracterului treptat, pas cu pas, al evolutiei si a raportului dintre intamplare (mutatia genetica) si determinism (selectia naturala). Ceasornicarul orb e o demonstratie de forta intelectuala care isi are locul, alaturi de Originea speciilor, intre marile carti de biologie.
Richard Dawkins este unul dintre cei mai importanti oameni de stiinta ai timpului nostru. In afara carierei sale de cercetator si a celei didactice (este profesor de zoologie la Oxford), Dawkins a scris numeroase carti adresate marelui public. Pentru Ceasornicarul orb a primit Premiul Societatii Regale de Literatura si Premiul Literar al ziarului Los Angeles Times.

Traducere de Simona Mudava

Fragment din cartea "Ceasornicarul orb " de Richard Dawkins

"Lacatul bicicletei mele are 4 096 de combinatii diferite. Fiecare dintre ele e la fel de „improbabila"In sensul ca, daca invarti rotitele aleator, fiecare dintre cele 4 096 de pozitli e la fel de improbabil sa apara. Eu pot invarti la intamplare rotitele, pot observa apoi ce numar e afisat si pot exclama privind retrospectiv: „Uimitor! Sansele ca acest numar sa apara sunt de 1 la 4 096. S-a petrecut un mic miracol!" Aceasta afirmatie e echivalenta cu a considera un anumit aranjament al pietelor intr-un munte sau al bucatilor de metal dintr-o gramada de deseuri drept un lucru „complex". Insa doar una din cele 4096 de combinatii e cu adevarat interesanta: combinatia 1207 e singura care deschide lacatul. Unicitatea lui 1207 nu are nimic de-a face cu privirea retrospectiva: ca e stabilita dinainte de producator. Daca invarti rotitele la intamplare si nimeresti din prima incercare 1207, atunci poti fura bicicleta, iar acest lucru ti se va parea un mic miracol. Daca ai norocul ghicesti repede combinatia unui seif dintr-o banca, ti se va parea mare miracol, fiindca probabilitatea de a o face e unu la multe milioane, iar tu vei fura o avere.
A nimeri din intamplare numarul norocos care deschide seiful bancii e echivalent, in analogia noastra, cu a asambla niste bucati de metal la intamplare si a obtine astfel un Boeing 747. Dintre milioanele de combinatii unice si la fel de improbabile ale lacatului seifului, doar una il deschide. La fel, dintre milioanele de aranjamente unice si improbabile de gramezi de fier, doar una (sau foarte putine) va (vor) zbura. Unicitatea aranjamentului care zboara sau care deschide seiful n-are nici o legatura cu privirea retrospectiva. Ea e stabilita dinainte. Producatorul lacatului a hotarat combinatia si a comunicat-o directorului bancii.