Aproape toti comentatorii au observat ca Victor Petrini este un alter-ego al lui Marin Preda. Daca Marin Preda, imediat dupa aparitia romanului, ar fi declarat "Victor Petrini c'est moi", nimeni nu ar fi considerat dezvaluirea senzationala (ca in cazul lui Flaubert), intrucat corespondenta dintre scriitor si personaj este evidenta. Trebuie facute insa cateva precizari. Victor Petrini reprezinta ceea ce a ramas neexprimat din personalitatea lui Marin Preda, dupa ce acesta si-a scris romanele cu Ilie Moromete. Primul Marin Preda era sobru si practica o disciplina artistica de fier. Descria situatii si istorisea intamplari, fara sa le comenteze. Iar el insusi nu aparea in prim-plan. Cel de-al doilea Marin Preda, reprezentat de Victor Petrini, are comportamentul unui batran, care iese in lume cu hainele sifonate si cu cravata stramba, manifestand in plus tendinta de a vorbi prea mult despre sine, fara sa observe - sau sa-i pese - ca-i agaseaza pe cei din jur. - Alex. Stefanescu

 

Personajul central al trilogiei, Victor Petrini, personaj cumuland date biografice si experiente-limita ale unor personalitati reale cunoscute de Marin Preda (I.D. Sarbu, Ion Caraion, Romulus Dianu), cum si ale autorului "insusi, ramane un personaj sfasiat, dual, cum a fost, pana la moarte si cel care i-a dat nastere, caci Era ticalosilor si Noua Gnoza exprimand un refuz si o speranta, ar fi putut sa genereze, in ultima parte a trilogiei, acea sinteza originala a carei absenta e regretata si de Noica: Oricum, trebuie sa regreti ca eroul principal din Cel mai iubit dintre pamanteni nu este in asa fel transfigurat de experienta in idee incat sa dea sens propriu, adica o noua fata, temei universale a iubirii, prin care culmineaza romanul. In clipa finala, cand ni se spune ca ea este totul, nu poate fi vorba de iubirea de totdeauna, nici de cele trei din roman, si nici de iubirea lui Tristan, de iubirea crestina catre oameni sau iubirea indiana catre natura si zei. Dar poate fi vorba de toate acesteala un loc, hitr-un cuget de pamantean ales. - Cezar Ivanescu

 

Cel mai iubit dintre pamanteni este cel mai mare efort creator pe care l-am depus pana in prezent. Pot sa spun ca, daca as fi fost mai tanar, n-as fi putut sa scriu aceasta carte, este deci rodul maturitatii biologice, dar si artistice. Acest efort a dat la iveala multe secrete ale fiintei mele si sper ca imaginatia mea sa nu fi fost secatuita. Din aceasta pricina, adica din aceasta stare de spirit de dupa scriere - stare de spirit care sper sa fie trecatoare mi-e greu sa-mi imaginez ca m-as mai putea angaja la o lucrare de astfel de proportii. [...] Am amanat Delirul, volumul doi, pentru ca mi-am dat seama ca daca nu scriu acum aceasta carte, adica trilogia care a iesit, s-ar putea sa n-o mai scriu niciodata. De ce trebuia neaparat scrisa? Cine o citeste nu mai pune aceasta intrebare - nici siesi si nici scriitorului. - Marin Preda 

Niciun scriitor de dupa razboi nu s-a bucurat de atata incredere din partea cititorilor ca Marin Preda (cu toate compromisurile - numeroase si vizibile - pe care le-a facut). Succesul sau in aceasta privinta se datoreaza calmului i sobrietatii cu care a tratat problemele de morala. In acest domeniu apar frecvent insi patetici si turbulenti, care, Inainte de a intelege sufletul omenesc, vor sa-l reformeze. Marin Preda n-a bruscat nimic. El s-a apropiat cu sfiala de misterul vietii sufletesti. [...] De aceea, si azi, cand ii citim textele, le citim ca pe un mesaj important, venit din partea unui initiat. Marin Preda stia ceva. - Alex. Stefanescu