Ajuns la spital cu pneumonie, presat de avertismentele sotiei, care i-a spus ca nu vrea sa ramana vaduva la 45 de ani, si rusinat de corpul sau comparat cu „un piton care a inghitit o capra“, A.J. Jacobs decide sa-si schimbe obiceiurile si sa devina un om sanatos. Nu-si propune doar sa slabeasca, sa termine un triatlon sau sa-i scada colesterolul. Ambitia sa este mult mai mare: sanatate maxima din cap pana in picioare.
Timp de doi ani, consulta o armata de experti – de la specialisti in probleme de somn la sexologi, de la nutritionisti la dermatologi. Incearca zeci de activitati fizice: exercitii in timpul plimbarilor, fitness pentru degete sau lucratul la birou alergand pe banda. Tine o gramada de regimuri alimentare: cel bazat pe hrana cruda, vegan, diete bogate in proteine, cel care impune restrictii calorice, mestecatul sarguincios si altele. Isi cumpara gadget-uri, storcator de fructe si casti pentru urechi. Se maseaza si se ciupeste. Numara, cantareste si masoara.
Povestea transformarii sale nu este doar geniala si distractiva, ci, probabil, si cea mai sanatoasa carte scrisa vreodata. Vei rade cu lacrimi, iar rasul iti va elibera endorfine in sange. Iti va modifica functionarea creierului, intiparindu-ti in minte obiceiuri mai sanatoase de igiena si dieta. Te va emotiona si te va determina sa faci miscare.
O ocazie de a medita asupra numeroaselor mistere ale corpului si asupra obiectivului suprem: o viata sanatoasa.
Fragment din carte:
"Sistemul nervos
In cautarea unei vieti cu cat mai putina suferinta
Alaltaieri m-am lovit la umar in timp ce scoteam o bucata de perete de rigips din apartament. Cel putin asa le povestesc celor care ma intreaba. Nu vreau sa suport impertinenta lor, daca le-as spune adevarul: ca m-am lovit cand faceam caiac-canoe. Pe o consola Wii. Mda, n-ai decat sa zambesti batjocoritor. Mira-te de incapacitatea mea atletica. Nici macar nu era un joc video viril, ca Wii fotbal american sau Wii rugby. Acum serios, chiar trageam tare de vasle — incercam sa ard cat mai multe calorii. Si in timp ce ma strecuram printre balize, a cedat telecomanda — chestiile astea nu sunt deloc facute ca sa tina. Si am facut intindere la umar. Da-mi voie sa-ti spun, nu sunt singurul care a patit asa ceva. Cu o simpla cautare pe Google gasesti zeci de articole despre problema asta, inclusiv unul scris de un chirurg ortoped care recomanda sa faci incalzire inainte sa te joci pe Wii.
In apararea mea — umarul este o parte a corpului usor de accidentat. E o articulatie mobila, care permite o mare varietate de miscari — si astfel, exista o multime de posibilitati de luxare si intindere a muschilor, tendoanelor si ligamentelor.
Accidentarea la umar ma determina sa imi dedic aceasta luna studierii durerii — si a mijloacelor prin care poate fi inlaturata. Slava Domnului, traiesc in epoca analgezicelor. De altfel, cei mai multi americani sunt obisnuiti sa duca o existenta aproape cu totul lipsita de durere, in majoritatea timpului. Insa lucrurile nu au stat deloc asa in cea mai mare parte a istoriei umanitatii. Suferinta a fost insotitoarea noastra statornica si de temut.
Gandeste-te la spectacolul ingrozitor al unei interventii chirurgicale fara anestezic. Citind The Pain Chronicles (Cronicile suferintei), pasionanta carte a lui Melanie Thernstrom, aflu ca doctorii refuzau sa le spuna pacientilor lor in ce zi va avea loc operatia. Isi faceau aparitia acasa la pacient, pe neasteptate, intr-o marti sau joi, pentru o operatie surpriza. Altminteri, doctorii se temeau ca pacientii s-ar fi sinucis in noaptea de dinainte, atat erau de insuportabile chinurile.
Thernstrom o citeaza pe Fanny Burney, o romanciera engleza care a suferit o mastectomie in 1810 (apropo, a fost realizata de medicul-sef al lui Napoleon). Burney ne descrie in culorile cele mai vii aceasta interventie chirurgicala dintr-o vreme cand nu existau medicamente. "
