Belina era o femeie care abia stia sa scrie, desi era o mare amatoare de emisiuni de televiziune cu jocuri cu cifre si cu litere. Toate retetele erau pastrate intacte in memoria ei. [...]
Deci nu am mostenit nici foi prafuite, cu pete de grasime si nici caiete scrise caligrafic, cu semne de carte de matase si floricele uscate intre pagini, ci retetele le-am notat eu, intr-un caiet pastrat cu religiozitate.
Bunica mea nu tinea cont de traditiile evreiesti, desi stia perfect sa prepare mancaruri pentru orice ocazii si ne rasfata adesea cu ele. La ea se manca absolut totul, carne, branza, sunca, peste. Mi-a povestit ca sotul ei, care era foarte credincios si nu incalca legile, se ducea totusi, o data pe saptamana, sa cumpere sunca, ei si mamei mele.