A ne plimba pe cararea vietii pentru a atinge fericirea si sentimentul de libertate e singurul itinerariu ingaduit; a parcurge surpriza de a exista este singura cheie care deschide secretul sau. In ajutorul depasirii obstacolelor care se prezinta in cale, apare uzul limbajului, prin intermediul caruia se plasmuiesc opere... Metamorfoza cuvintelor da viata ideii instrumentelor de masura limitate de dualismul ontologic platonician; faurite de om, instrumentele ne permit sa re-observam acele fenomene voalate cu gelozie de natura. Redescoperirea functionarii acestora ne va evoca cum sa reevaluam incantatia? Ne va permite oare Demiurgul candva sa replicam ideea hiperuraniana fara a aluneca in imperfectiunea pamanteasca viciata?