„Ea – realitatea extrapoetica – constituie alaturi de cea poetica realitatea in genere si poate contribui la faurirea celei din urma, o poate genera, daca hazardul ne este complice. M-am deplasat mereu cu tramvaiul sau cu autobuzul, mai tarziu si cu metroul sau cu taxiul, dar niciodata intr-un autoturism personal, nu m-ar lasa inima sa fac asa ceva, iar hazardul mi-a scos in fata, pe data de 12 mai 1957, doua femei care s-au asezat pe bancheta din fata mea, in tramvai, pe cand tocmai treceam pe langa locul unde, odinioara, se inaltau Gara de Sud si Gara de Est, una langa cealalta, inainte ca ele sa fi fost daramate de bombe. Complexul ridicat ulterior pe acelasi loc a adus ambele gari sub acelasi acoperis, incat un timp li s-a spus Gara de Sud-Est... Una din cele doua femei a rostit abia perceptibil numele garii, scotand un s surd, ca in englezescul th. Cum aveam intotdeauna asupra mea un carnet si ceva de scris, am notat, inca fiind in tramvai, numele garii cu tot cu greseala de pronuntie si cu ce spusese femeia despre gara. Abia daca a mai trebuit sa modific ceva acasa; realitatea, cea extrapoetica, imi livrase un intreg poem de-a gata."