"Textele lui Alexandru Vlad au intotdeauna o aroma autobiografica, fara sa aiba, insa, niciodata valoarea reala de autobiografie. Fictionalul transcede experienta reala si ofera cititorului surpriza descoperirii unei lumi usor infuzate de fantastic, usor livresca, usor poetica, niciodata lacramos retrasa in estetism, lume pe care cititorul o identifica aproape ca prin automatism, cu lumea reala proprie, asa cum si-ar dori-o proiectata in subconstient. Personajul Alexandru Vlad este unul dintre elementele de baza ale prozatorului. Recursul la medierea naratiunii prin intermediul unui personaj ii faciliteaza discursul cu accent confesiv si introduce o alta  constanta, morala.” - Victor Cublesan

    Cuprins:
• O prefata de Victor Cublesan 
• Amintirea clara si precisa a zilei de 27 septembrie, 1970
• Dragostea si porumbeii albi
• Pas de deux
• Cenusa in buzunare
• Sticla de lampa
• Racursiu (studiu asupra metodei)
• Viata mea in slujba statului
• Drumul spre Polul Sud
• Rica
• Curcubeul dublu (Proces-verbal)
• Despre statui. Opinia unui practician
• Arheologie
• Addenda
• Recapitulare si anatomie (Anatomia frigului)
    Fragment din volumul "Cenusa in buzunare" de Alexandru Vlad:

    “Racursiu (Studiu asupra metodei)

    In curtea inghetata, iarba acoperita mai mult cu promoroaca decat cu zapada, pomii inghetati in gradina si albiti si ei, parul cu ramurile spinoase intinse pana peste sopron, erau cativa oameni, dar nici unul nu parea sa fie tatal baiatului si nici mama lui nu era acolo, Ceilalti trebuie sa fi fost rude sau vecini, desi casele erau rare aici in partea de sus a satului. In poarta era un grup de cativa copii care au salutat cu voce tare, mai mult pe mine decat pe cei straini, si am intrat cu totii in curte. Era foarte frig si acum, desi dimineata era pe jumatate spre amiaza. S-a apropiat de noi un om in uniforma de ceferist, fara chipiu, si ne-a spus ca l-au coborat, militianul si paznicul il vazusera, si l-au dus dimineata in casa, ca sa se dezghete, statuse acolo agatat noaptea in care se spanzurase, ziua in care l-au gasit abia pe la unsprezece, noaptea urmatoare, si acum l-au dat jos. Seful de post misca din cap c-asa era, dar cei de fata se uitau la doctor pe care-l ghicisera ca trebuia sa fie doctorul, desi servieta grea cu instrumente se afla in mana celuilalt, asistentul.
    - Va trebui sa incalziti ceva apa; mai multa, spuse doctorul scotandu-si manusile, si unul din barbati facu un pas spre casa, dar femeile auzisera deja din prag.
    Am aflat ca omul in haine de ceferist era fratele baiatului, imi paruse mai degraba ca trebuie sa fie unchi, nu tata in nici un caz, dar nici frate. Se simtea destul de linistit si stia ca nimeni n-o sa-l intrebe prea multe despre sine. In casa se vedea ca mai erau oameni caci iesisera doi, unul era paznicul prea inalt, imbracat in suman cenusiu si cu cizme de cauciuc, desi era vremea asta rece, iar pe cap avea o caciula neagra de oaie, exagerat de inalta si aceasta. Ne saluta si acesta pe toti, apoi incepu sa vorbeasca cu seful de post cu care daduse si mana.”