In secolul stiintei si al tehnologiei, femeile au fost invatate sa abordeze sarcina si nasterea ca pe niste chestiuni pur medicale, ca un soi de boala ce trebuie tratata la medic – cateva examinari cu nume complicate, o taietura si s-a rezolvat! Orice emotie, orice senzatie si orice traire au fost eliminate cu eficienta pentru ca, am fost invatate sa credem, senzatiile legate de nastere au de-a face doar cu durerea. Iar asta a venit pentru noi ca o salvare, dupa secole de indoctrinare religioasa, in care femeia, responsabila de pacatul originar, era condamnata sa indure chinurile si umilintele facerii. Satule de nedreptati si umilinte, noi, femeile inteligente, puternice si independente ale noilor timpuri, ne-am incredintat total corpul, mintea si inima unei medicine reci, standardizate, impersonale, care promite in schimb sa ne scuteasca repede de orice neplaceri si sa ne redea aproape neatinse vietilor pe care cu atata efort si dedicare ni le-am construit spre a ne recastiga deminitatea.
si totusi, sa fie oare aceasta singura solutie? si, poate chiar mai important de atat, sa fie aceasta cu adevarat o solutie pentru umanitate? Cat de bine cunoastem implicatiile acestui mod de a aborda nasterea? Cat de siguri suntem ca sanatatea viitoarelor generatii nu va avea de suferit din cauza nasterilor programate la cabinet? si, in alta ordine de idei, cat de convinse suntem ca procedand astfel nu pierdem in schimb ceva mult mai pretios: posibilitatea de a ne experimenta cu incredere si iubire propria feminitate? Cat de sigure suntem ca durerea insuportabila nu este de fapt un efect al expunerii femeii, atat de vulnerabile in acele momente, la iuresul medicilor si al aparaturilor lor?
Din pacate ne-am indepartat atat de mult de propria noastra natura incat am ajuns sa uitam ca orice femeie poseda de la natura o inteligenta a propriului corpului, ca a fost inzestrata cu tot ceea ce are nevoie pentru a concepe, a creste in pantec si a da nastere copilului ei, in siguranta si cu blandete, indiferent de conformatia si convingerile pe care le are. Ignoram total faptul ca, pentru mama, nasterea naturala este un moment unic, in care corpul ei si al bebelusului sunt imbaiate intr-un un adevarat cocktail de hormoni ai fericirii, o solutie naturala de transformare a durerii, pe care tocmai paturile de spital, anestezicele chimice si bisturiul medicului il impiedica sa se raspandeasca. Din pacate am uitat exemplul atat de frumos pe care ni-l dau prietenele noastre, animalele. Ele se retrag intr-un loc linistit, unde nu sunt deranjate de nimic si nasc intr-o atmosfera de calm total si relaxare, ingrijindu-se de nou nascuti ca si cum ar stii toate lucrurile acestea dinainte.
In calitatea sa de participant la o jumatate de secol de istorie a cezarienei, celebrul medic obstetrician Michel Odent ne vorbeste despre toate astea, cu  o sensibilitate, o intelepciune si cu un respect fata de femei rar intalnite. Este o carte care ne reda noua, femeilor, puterea si demnitatea pierdute prea usor in saloanele maternitatilor. Este o carte care ne reinvie siguranta si increderea in corpurile noastre, in emotiile noastre, in natura noastra sensibila dar puternica, care ne reda bucuria de a fi femei si mame.