Visul chinez poate fi interpretat in viziune liberala ca angajamentul pentru mai multa prosperitate colectiva in beneficiul poporului, dar si ca o super-consolidare a statului, o crestere masiva a puterii pe toate palierele si chiar recuperarea unor teritorii pierdute de fostul imperiu chinez sau „pedepsirea” fostilor adversari existentiali gen Japonia. In teorie, China vrea sa obtina tot ce doreste, tangibil sau axiologic, prin mijloace pasnice, adica negociere si schimb. Ceea ce e incurajator pentru perspectivele pacii mondiale. Problema este ca ceea ce chinezilor li se pare legitim – de pilda controlul celei mai mari parti din Marea Chinei de Sud – e vazut ca nedrept si abuziv de unele popoare vecine, riverane ale aceleiasi mari. Pretentiile opuse si imposibilitatea de a augmenta cumva suprafetele maritime spre a multumi toate partile garanteaza cursa inarmarilor si mecanisme de balansare si contrabalansare, adica exact acele elemente care in trecutul istoric au dus la razboi atat in Europa, cat si in Asia, Africa sau America Latina. - Serban Filip Cioculescu