Nu dai in fiecare noapte de Revelion peste un barbat alergand pe marginea drumului, pe jumatate dezbracat! Iar cand aceasta i se intampla lui Sookie Stackhouse, nu ne putem astepta decat la noi aventuri. Moarta pentru toti este cel de-al patrulea volum al seriei Vampirii Sudului (dupa: Morti pana la apus, Moartea la Dallas si Clubul Mortilor). Descoperind ca barbatul misterios intalnit in imprejurari atat de ciudate nu este altul decat vampirul Eric, care nu ii este strain, eroina telepata incearca sa-l ajute. Cineva ii facuse vraji sa-si piarda memoria. Implicarea lui Sookie duce la batai pe viata si pe moarte, in care sunt implicati tot soiul de vampiri, varcolaci, teriantropi si vrajitoare. In pericol se afla si inima curajoasei tinere, deoarece este greu de rezistat in fata atragatorului Eric. O poveste fascinanta, cu personaje supranaturale. Un ritm ametitor, umor, momente dramatice, mister, erotism - totul imbinat cu talent si imaginatie, asa cum ne-a obisnuit cuceritoarea Charlaine Harris.

Harris a dat lovitura cu o picatura de umor negru, o pata de sange, un fir de paranormal si un continuu suspans... - SF Site

 Fragment din cartea "Moarta pentru toti" de Charlaine Harris:

 „PETRECEREA DE REVELION de la Merlotte's Bar & Grill se terminase in cele din urma. Desi proprietarul barului, Sam Merlotte, ceruse intregului personal sa lucreze in seara asta, doar Holly, Arlene si cu mine am acceptat. Charlsie Tooten a declarat ca era prea batrana ca sa se puna cu dezastrul pe care trebuia sa-l induram de Revelion, Danielle avea de mult facute planuri sa mearga la o petrecere cu pretentii, alaturi de prietenul ei, iar o tipa noua nu putea incepe decat peste doua zile. Cred ca Arlene, Holly si cu mine aveam mai mare nevoie de bani decat de distractie.
Iar eu si-asa nu fusesem invitata nicaieri. Cel putin, cand lucrez la Merlotte's, fac parte din decor. E si asta o forma de acceptare.
Maturam hartia rupta si mi-am amintit din nou sa nu-i spun lui Sam ce idee neinspirata fusesera pungile de confetti. Ne spuseseram cu toatele parerea destul de clar despre asta, si chiar si Sam cel bland si bun aratase semne de oboseala. Nu parea cinstit sa-l lasam pe Terry Bellefleur sa curete totul, desi maturatul si spalatul pe jos erau treaba lui.
Sam numara banii din casa si ii punea intr-un saculet ca sa se poata duce cu ei la serviciul nocturn de depozit de la banca. Parea obosit, dar multumit.
Isi folosi mobilul.
— Kenya? Esti gata sa ma duci la banca? Bine, ne vedem intr-un minut la usa din spate.
Kenya, ofiter de politie, il escorta deseori pe Sam la serviciul de noapte al bancii, mai ales dupa incasari mari, cum erau cele din seara asta.
Si eu eram multumita de banii pe care-i facusem. Castigasem destui din bacsisuri. Ma gandeam ca aveam trei sute de dolari sau mai mult — si ca aveam nevoie de fiecare banut. M-as fi bucurat de perspectiva de a calcula banii cand ajungeam acasa, daca as fi fost sigura ca-mi mai ramasese suficient creier s-o fac si pe asta. Zgomotul si haosul de la petrecere, alergatura constanta de la si spre bar si graba servirii, mizeria ingrozitoare pe care a trebuit sa o curatam, harababura continua din toate acele creiere... se adunasera ca sa ma extenueze pur si simplu. Spre sfarsit, eram prea obosita ca sa-mi mai protejez mintea, si o groaza de ganduri s-au strecurat inauntru.
Nu e usor sa fii telepat. Cel mai adesea nu e distractiv deloc.
Seara asta fusese mai rea decat majoritatea. Nu numai ca dispozitia clientilor barului, pe care-i cunosteam de prea multi ani, fusese lipsita de inhibitii, dar erau si noutati pe care o groaza de lume abia astepta sa mi le spuna.
— Am auzit ca prietenul tau a plecat in America de Sud, mi-a spus cu o privire malitioasa un vanzator de masini, Chuck Beecham. Probabil ca te simti destul de singura acasa, fara el.
— Te oferi sa-i iei locul, Chuck? l-a intrebat barbatul care statea langa el la bar si amandoi au ras complice.
— Nu-u-u, Terrell, spuse vanzatorul. Nu-mi plac resturile lasate de vampiri.
— Fiti politicosi sau plecati, am spus sec.
Am simtit o caldura in spate si am stiut ca seful meu, Sam Merlotte, ii privea peste umarul meu.
— Necazuri? intreba el.
— Tocmai isi cereau scuze, am spus, privindu-i in ochi pe Chuck si Terrell.
Privira in jos la berile lor.
— Scuze, Sookie, bombani Chuck, iar Terrell dadu afirmativ din cap.
Am incuviintat si m-am intors sa iau alta comanda. Dar reusisera sa ma raneasca.
Ceea ce si avusesera de gand.
Ma durea inima."