Cunoscut prin povestile ce amesteca traditia cu viziunea futurista din O zi mai lunga decit veacul, Cinghiz Aitmatov revine in Cintecul stepei, cintecul muntilor la inspiratia basmelor sau la frinturi de realism. Pe fundalul razboiului, tinerii incearca sa uite de scenele lui brutale si muncesc si se iubesc ca si cum ar trai in vremuri de pace (Geamilia); un baietel se refugiaza in fantezia vaporului alb si in povestile spuse de un bunic trecut prin greutatile vietii (Vaporul alb); tinerii traiesc iubiri intimplatoare, fugare, ca in Plopsorul meu cu basmaluta rosie. Si toate se reunesc sub semnul stepei, tarimul iertator care le alina durerile si-i face sa uite de naduful lumii si al razboiului, care le iarta dragostele nerostite si fanteziile care uneori rasar in locul vietii.

Traducere din limba rusa si note de Nicolae Iliescu