Ciocoii vechi si noi (1863) este capul de serie al unui gen de roman foarte popular in literatura noastra: acela al declinului clasei boieresti din secolul XIX, uzurpate de arendasi. Este romanul care a avut cele mai multe editii dintre toate, peste 20. Motivul acestui urias succes, care i-a facut pe unii sa vorbeasca de un prim roman romanesc valabil istoriceste si literar, este caracterul paradigmatic al temei. Multe alte romane ulterioare vor relua tema, una din cele mai caracteristice ale prozei noastre din toate timpurile. Ciocoii a avut si sansa unui prim personaj semnificativ: Dinu Paturica. El este ciocoiul vechi. Despre acela nou va scrie Duiliu Zamfirescu, trei decenii mai tarziu: Tanase Scatiu. Romanul lui Filimon n-a mai continut finalul propus. A ramas totusi in memoria literara ca acela care a pus piatra de temelie la o tema esentiala a istoriei societatii romanesti. - Nicolae Manolescu

Fragment din romanul Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon:

"In timpul acesta, vizitiul atinse caii cu biciul si iesi cu butca din curte, iar vataful lua cutiile cu pastravi impreuna cu gainile si, urmat de noul sau confrate in ciocoism, sui mai intai scara cea mare a casei, trecu prin sala si, ajungand la o galerie cam intunecoasa, se opri in loc si zise lui Dinu Paturica:
- Iata odaia ce ti-am gatit pentru locuinta; intra intr-insa si peste un ceas voi veni sa te invat meseria de ciubucciu cu care te-a cinstit stapanul.

Noul ciocoi astepta pana se departa vataful, iar dupa aceea se cobori in curte si, luand o pareche de desagi in care era o colectiune de trente ce compuneau averea ce aducea el din casa parinteasca, sui scara cu repeziciunea vantului si, intrand iarasi in camera sa, isi aseza toate lucrurile pe la locul lor. Camera despre care vorbim era in periferie de un stanjin patrat; intr-unul din cele patru unghiuri era o vatra intocmai ca cele obicinuite la cafenelile turcesti, pe care sta un ibric colosal, incongiurat de toate partile cu carbuni stinsi pe jumatate, in cellalt unghi era asezat un dulap prin ale carui sticle se vedeau o multime de ciubuce cu antep si de iasomie, cu imamele de chihlibar limoniu, iar mai sus, pe o despartire facuta intr-adins, se vedeau o multime de feligene pentru cafea, cu zarfurile lor de argint, si cateva chisele de dulceata. La extremitatea de jos a acestui dulap se zarea un lighean de argint, pe al carui acoperamant era pusa o bucata de sapun mosc in forma sferica. Langa acest dulap era un pat mizerabil de scanduri, acoperit cu o patura de lana albastra, iar pe pereti erau tintuite cateva cadre de hartie, zugravite cu vopseli proaste: una dintr-insele reprezinta lupta navala de la Cesme-Liman si arderea flotei turcesti de catre printul Orlof, iar pe cealalta era desemnata asasinarea principelui Hangeri de catre tramisul Portei Otomane.

Dinu Paturica dete o privire repede si dispretuitoare camerii sale, apoi deschise fereastra si incepu sa se uite in curte. Privi cu bagare de seama multimea de gaini, gaste, rate, claponi, cocori si califari ce furnicau prin curtea boiereasca, apoi se intoarse catre bucatarie si, la vederea multimei de tingiri de diferite capacitati, in care se pregateau cele mai gustoase bucate din Fanar, fata lui se colora de o bucurie nedescriptibila, iar dupa o reflectiune de cateva minute, zise in sine: "Iata-ma, in sfarsit, ajuns in pamantul fagaduintei; am pus mana pe pane si pe cutit; curagiu si rabdare, prefacatorie si iuschiuzarlac, si ca mane voi avea si eu case mari si bogatii ca ale acestui fanariot"."