Volumul de proza scurta al lui Irinel Prisacariu problematizeaza varstele scrierii fictionale: copilul plasmuieste povesti adevarate pentru bunicul lui, studentul isi citeste, cu multe retineri, textele in cadrul cenaclului, tanarul adult isi inventeaza trecutul. Fragmentele de existenta sunt, in Cititorul de vise, amintirile halucinante ale unui protagonist care, de fapt, nu isi aminteste nimic.