Dupa Stalpii pamantului si O lume fara sfarsit, Coloana de foc va va cuceri iremediabil.

Seducator si electrizant va va purta intr-un impresionant periplu, ce debuteaza putin inainte de domnia reginei Elisabeta I a Angliei si se continua pana dupa moartea acesteia, intr-o perioada de tulburatoare transformari istorice.
Conspiratiile si planurile de inlaturare a reginei Elisabeta duc la aparitia primului serviciu secret al tarii, iar tanarul monarh, inconjurat de spioni si de o mana de agenti secreti curajosi, scrie istoria intr-un stil propriu.

Cea mai mare contragreutate a romanului consta in realizarea atent documentata si neasteptat de expresiva a unui portret detaliat al Evului Mediu tarziu.
Fragment din carte:

"Nunta lui Margery fu amanata.
Dupa caderea portului Calais, Anglia se astepta la o invazie, iar Bart Shiring fu insarcinat sa stranga o suta de oameni inarmati si sa pazeasca portul Combe. Nunta trebuia sa astepte.
Pentru Ned Willard, amanarea insemna speranta.
Orasele cum era Kingsbridge incepura sa-si repare in graba zidurile de aparare, iar nobilii sa-si fortifice castelele. Porturile isi curatau rugina de pe vechile tunuri care dadeau spre mare si ii cereau nobilimii locale sa-si indeplineasca indatoririle pentru apararea populatiei impotriva temutilor francezi.
Oamenii dadeau vina pe regina Mary Tudor, fiindca se maritase cu regele Spaniei. Daca nu s-ar fi intamplat asta, Calaisul ar fi fost inca englezesc, Anglia nu s-ar fi aflat in razboi cu Franta si n-ar fi fost nevoie de ziduri de aparare si de tunuri indreptate spre mare.
Ned se bucura. Atata vreme cat Margery si Bart ramaneau necasatoriti, se putea intampla orice: Bart se putea razgandi, putea fi ucis in batalie sau putea sa moara din cauza febrei care bantuia tara.
Margery era femeia pe care si-o dorea Ned - si asa stateau lucrurile. Lumea era plina de fete atragatoare, dar niciuna nu conta: ea era aleasa. Ned nu prea intelegea cum de era atat de sigur. Dar pur si simplu stia ca Margery avea sa fie tot timpul acolo, asemenea catedralei.
El privea logodna ei ca pe o retragere, nu ca pe o infrangere.
Bart si escadronul sau se adunara in Kingsbridge pentru a pleca in calatorie, imbarcati pe o nava, spre portul Combe, in duminica dinaintea saptamanii mari a Pastelui. In dimineata respectiva, la mal se aduna o multime pentru a-i aclama pe cei care plecau. Ned li se alatura. Dorea sa se asigure ca Bart avea sa plece cu adevarat.
Era frig, insa insorit, iar cheiul parea in sarbatoare. In aval de podul lui Merthin, barcile si barjele erau ancorate pe ambele maluri si de jur imprejurul Insulei Leprosilor. In partea indepartata, in suburbia Loversfield, depozitele si atelierele se inghesuiau intr-un spatiu neincapator. Incepand de la Kingsbridge, raul era navigabil pentru vasele cu pescaj mic, pe toata distanta pana la coasta. Kingsbridge era, de multa vreme, unul dintre cele mai importante orase-targuri din Anglia, iar acum facea afaceri si cu Europa.
Cand Ned ajunse la Slaughterhouse Wharf, o barja uriasa tocmai ancora la cheiul apropiat. Cu siguranta era vasul care avea sa-i duca pe Bart si pe insotitorii sai in portul Combe. Douazeci de barbati vaslisera in amonte, ajutati de o singura panza. Acum se odihneau aplecati peste vasle, in timp ce barja era trasa la docuri. Drumul la vale avea sa fie mai usor, chiar si cu o suta de pasageri.
Familia Fitzgerald cobora pe strada pentru a-i oferi o manifestare de simpatie entuziasta celui care urma sa devina ginerele lor. Sir Reginald si Rollo mergeau unul langa altul, editia veche si cea noua a aceleiasi carti — inalti, slabi si patrunsi de propria importanta. Ned ii privi cu ura si dispret. Margery si Lady Jane veneau in spatele lor, una micuta si atragatoare, cealalta micuta si rea. "