Colonelului n-are cine sa-i scrie
Colonelului n-are cine sa-i scrie
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura
Scris intre 1956 si 1957 si publicat pentru prima data in 1961, "Colonelului n-are cine sa-i scrie" este povestea unui veteran scapatat al Razboiului de O Mie de Zile. Acesta inca nadajduieste ca-si va primi pensia care i-a fost promisa cu cincisprezece ani in urma si, prin urmare, in fiecare vineri, merge la posta. Actiunea se petrece in perioada "Violentei", cand in Columbia fusese instituita legea martiala. Colonelul si sotia sa astmatica traiesc in saracie, si-au pierdut fiul in timpul represiunii politice, nutrind speranta ca vor putea vinde cocosul de lupte ramas de la fiul lor. Cateva teme importante ale marilor romane ale lui Marquez se regasesc in acesta bijuterie literara din perioada de inceput a carierei sale de scriitor.
Scris intre 1956 si 1957 si publicat pentru prima data in 1961, "Colonelului n-are cine sa-i scrie" este povestea unui veteran scapatat al Razboiului de O Mie de Zile. Acesta inca nadajduieste ca-si va primi pensia care i-a fost promisa cu cincisprezece ani in urma si, prin urmare, in fiecare vineri, merge la posta. Actiunea se petrece in perioada "Violentei", cand in Columbia fusese instituita legea martiala. Colonelul si sotia sa astmatica traiesc in saracie, si-au pierdut fiul in timpul represiunii politice, nutrind speranta ca vor putea vinde cocosul de lupte ramas de la fiul lor. Cateva teme importante ale marilor romane ale lui Marquez se regasesc in acesta bijuterie literara din perioada de inceput a carierei sale de scriitor.
Fragment din romanul "Colonelului n-are cine sa-i scrie" de Gabriel Garcia Marquez:
"Ploaia nu inceta cateva zile. Toata saptamana avu impresia ca i se intoarce stomacul pe dos. Nu inchisese ochii cateva nopti chinuit de suieraturile astmaticei. Octombrie ii dadu putina pace abia vineri dupa-masa cand vremea se mai linisti. Tovarasii lui Agustin - croitori ca si el si la fel de ahtiati dupa luptele de cocosi - profitara de prilej si venira sa priveasca cocosul. Era in forma.
Colonelul se intoarse in camera dupa ce in casa ramasese numai el cu sotia. Femeia nu mai avea astampar.
- Ce spun ? il intreba ea.
- Sunt entuziasmati, o informa colonelul. Toti strang bani ca sa parieze pe cocos.
- Eu nu stiu ce au gasit ei la un cocos asa de urat, ii spuse sotia. Mie mi se pare ca-i anormal: are un cap prea mic fata de picioare.
- Se spune ca e cel mai bun din tot departamentul, replica imediat colonelul. Valoreaza in jur de douazeci de pesos.
Era convins ca un asemenea argument justifica hotararea lui de a pastra cocosul, mostenit de la fiul lor care fusese ciuruit de gloante in urma cu noua luni, fiindca imprastiase manifeste in timpul unei lupte de cocosi.
- E o iluzie care costa scump, spuse femeia. Cand o sa se termine porumbul va trebui sa-l hranim cu ficatii nostri.
Colonelul ramase pe ganduri in timp ce-si cauta in dulap pantalonii de dril.
- Numai cateva luni, spuse el. Cu siguranta ca in ianuarie vor avea loc lupte de cocosi. Dupa aceea il putem vinde la un pret mai bun.
Pantalonii erau sifonati. Sotia ii calca cu doua fiare de calcat incalzite cu carbuni.
- Si-acum ce-ti veni sa pleci? il intreba ea.
- Posta.
"Am uitat ca azi e vineri," isi spuse ea, reintorcandu-se in camera."
"Ploaia nu inceta cateva zile. Toata saptamana avu impresia ca i se intoarce stomacul pe dos. Nu inchisese ochii cateva nopti chinuit de suieraturile astmaticei. Octombrie ii dadu putina pace abia vineri dupa-masa cand vremea se mai linisti. Tovarasii lui Agustin - croitori ca si el si la fel de ahtiati dupa luptele de cocosi - profitara de prilej si venira sa priveasca cocosul. Era in forma.
Colonelul se intoarse in camera dupa ce in casa ramasese numai el cu sotia. Femeia nu mai avea astampar.
- Ce spun ? il intreba ea.
- Sunt entuziasmati, o informa colonelul. Toti strang bani ca sa parieze pe cocos.
- Eu nu stiu ce au gasit ei la un cocos asa de urat, ii spuse sotia. Mie mi se pare ca-i anormal: are un cap prea mic fata de picioare.
- Se spune ca e cel mai bun din tot departamentul, replica imediat colonelul. Valoreaza in jur de douazeci de pesos.
Era convins ca un asemenea argument justifica hotararea lui de a pastra cocosul, mostenit de la fiul lor care fusese ciuruit de gloante in urma cu noua luni, fiindca imprastiase manifeste in timpul unei lupte de cocosi.
- E o iluzie care costa scump, spuse femeia. Cand o sa se termine porumbul va trebui sa-l hranim cu ficatii nostri.
Colonelul ramase pe ganduri in timp ce-si cauta in dulap pantalonii de dril.
- Numai cateva luni, spuse el. Cu siguranta ca in ianuarie vor avea loc lupte de cocosi. Dupa aceea il putem vinde la un pret mai bun.
Pantalonii erau sifonati. Sotia ii calca cu doua fiare de calcat incalzite cu carbuni.
- Si-acum ce-ti veni sa pleci? il intreba ea.
- Posta.
"Am uitat ca azi e vineri," isi spuse ea, reintorcandu-se in camera."
PRP: 35.95 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
30.56Lei
30.56Lei
35.95 LeiPrimești 30 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura
Scris intre 1956 si 1957 si publicat pentru prima data in 1961, "Colonelului n-are cine sa-i scrie" este povestea unui veteran scapatat al Razboiului de O Mie de Zile. Acesta inca nadajduieste ca-si va primi pensia care i-a fost promisa cu cincisprezece ani in urma si, prin urmare, in fiecare vineri, merge la posta. Actiunea se petrece in perioada "Violentei", cand in Columbia fusese instituita legea martiala. Colonelul si sotia sa astmatica traiesc in saracie, si-au pierdut fiul in timpul represiunii politice, nutrind speranta ca vor putea vinde cocosul de lupte ramas de la fiul lor. Cateva teme importante ale marilor romane ale lui Marquez se regasesc in acesta bijuterie literara din perioada de inceput a carierei sale de scriitor.
Scris intre 1956 si 1957 si publicat pentru prima data in 1961, "Colonelului n-are cine sa-i scrie" este povestea unui veteran scapatat al Razboiului de O Mie de Zile. Acesta inca nadajduieste ca-si va primi pensia care i-a fost promisa cu cincisprezece ani in urma si, prin urmare, in fiecare vineri, merge la posta. Actiunea se petrece in perioada "Violentei", cand in Columbia fusese instituita legea martiala. Colonelul si sotia sa astmatica traiesc in saracie, si-au pierdut fiul in timpul represiunii politice, nutrind speranta ca vor putea vinde cocosul de lupte ramas de la fiul lor. Cateva teme importante ale marilor romane ale lui Marquez se regasesc in acesta bijuterie literara din perioada de inceput a carierei sale de scriitor.
Fragment din romanul "Colonelului n-are cine sa-i scrie" de Gabriel Garcia Marquez:
"Ploaia nu inceta cateva zile. Toata saptamana avu impresia ca i se intoarce stomacul pe dos. Nu inchisese ochii cateva nopti chinuit de suieraturile astmaticei. Octombrie ii dadu putina pace abia vineri dupa-masa cand vremea se mai linisti. Tovarasii lui Agustin - croitori ca si el si la fel de ahtiati dupa luptele de cocosi - profitara de prilej si venira sa priveasca cocosul. Era in forma.
Colonelul se intoarse in camera dupa ce in casa ramasese numai el cu sotia. Femeia nu mai avea astampar.
- Ce spun ? il intreba ea.
- Sunt entuziasmati, o informa colonelul. Toti strang bani ca sa parieze pe cocos.
- Eu nu stiu ce au gasit ei la un cocos asa de urat, ii spuse sotia. Mie mi se pare ca-i anormal: are un cap prea mic fata de picioare.
- Se spune ca e cel mai bun din tot departamentul, replica imediat colonelul. Valoreaza in jur de douazeci de pesos.
Era convins ca un asemenea argument justifica hotararea lui de a pastra cocosul, mostenit de la fiul lor care fusese ciuruit de gloante in urma cu noua luni, fiindca imprastiase manifeste in timpul unei lupte de cocosi.
- E o iluzie care costa scump, spuse femeia. Cand o sa se termine porumbul va trebui sa-l hranim cu ficatii nostri.
Colonelul ramase pe ganduri in timp ce-si cauta in dulap pantalonii de dril.
- Numai cateva luni, spuse el. Cu siguranta ca in ianuarie vor avea loc lupte de cocosi. Dupa aceea il putem vinde la un pret mai bun.
Pantalonii erau sifonati. Sotia ii calca cu doua fiare de calcat incalzite cu carbuni.
- Si-acum ce-ti veni sa pleci? il intreba ea.
- Posta.
"Am uitat ca azi e vineri," isi spuse ea, reintorcandu-se in camera."
"Ploaia nu inceta cateva zile. Toata saptamana avu impresia ca i se intoarce stomacul pe dos. Nu inchisese ochii cateva nopti chinuit de suieraturile astmaticei. Octombrie ii dadu putina pace abia vineri dupa-masa cand vremea se mai linisti. Tovarasii lui Agustin - croitori ca si el si la fel de ahtiati dupa luptele de cocosi - profitara de prilej si venira sa priveasca cocosul. Era in forma.
Colonelul se intoarse in camera dupa ce in casa ramasese numai el cu sotia. Femeia nu mai avea astampar.
- Ce spun ? il intreba ea.
- Sunt entuziasmati, o informa colonelul. Toti strang bani ca sa parieze pe cocos.
- Eu nu stiu ce au gasit ei la un cocos asa de urat, ii spuse sotia. Mie mi se pare ca-i anormal: are un cap prea mic fata de picioare.
- Se spune ca e cel mai bun din tot departamentul, replica imediat colonelul. Valoreaza in jur de douazeci de pesos.
Era convins ca un asemenea argument justifica hotararea lui de a pastra cocosul, mostenit de la fiul lor care fusese ciuruit de gloante in urma cu noua luni, fiindca imprastiase manifeste in timpul unei lupte de cocosi.
- E o iluzie care costa scump, spuse femeia. Cand o sa se termine porumbul va trebui sa-l hranim cu ficatii nostri.
Colonelul ramase pe ganduri in timp ce-si cauta in dulap pantalonii de dril.
- Numai cateva luni, spuse el. Cu siguranta ca in ianuarie vor avea loc lupte de cocosi. Dupa aceea il putem vinde la un pret mai bun.
Pantalonii erau sifonati. Sotia ii calca cu doua fiare de calcat incalzite cu carbuni.
- Si-acum ce-ti veni sa pleci? il intreba ea.
- Posta.
"Am uitat ca azi e vineri," isi spuse ea, reintorcandu-se in camera."
Detaliile produsului
De același autor
Review-uri
cuc alina2
24/10/2020 21:00
Batranul colonel in jurul caruia se tese naratiunea, asteapta de ani buni, constiincios si riguros, sa primeasca scrisoarea care sa ii confirme dreptul la pensia pe care se considera indreptatit.
Arată mai mult
1 din 1 de rezultate
