In Coltul penatilor mei , cititorii vor afla o regina cu o gandire libera, neinfeudata niciunor prejudecati, vor da nu de afirmatii peremptorii si prezumtioase de cap incoronat, ci de amintirile si reflectiile unei femei sensibile a carei plenitudine si gratie a simturilor se ingemaneaza cu o profunda dorinta de intelegere a celorlalti, cu o bunatate neafectata, cu o judecata ce detrona falsele oracole, cu o privire ce nu excludea, insa, nici ironia si nici chiar autoflagelarea. Obligata, prin pozitia ei, sa-si dramuiasca uneori sinceritatea, Carmen Sylva a stiut, insa, sa se foloseasca de fiecare data si de cel mai marunt pretext spre a da glas neincrederii ei in cinstirile factice si oroarea de prefacutele solemnitati.
Toate acestea exprimate intr-o limba plina de eleganta, culoare si o cristalina puritate, ce face dovada unui scriitor pe deplin stapan pe uneltele sale si putand rezista cu succes la patina vremii. - Dumitru Hincu