Compania poetilor tineri in 100 de titluri

In primul rand, n-am putut sa-mi refuz inca o ocazie de a-i re­citi pe poetii din generatia mea. Mai toata lumea (de la cri­ticii titulari de rubrici in reviste serioase pana la nenumaratii comentatori de pe blogurile literare) vorbeste despre ei; des­tul de multi, din nefericire, o fac in lipsa textelor, astfel ca, de cele mai multe ori, impresia e ca mai mult se vorbeste de noua generatie de poeti decat se citeste din cartile lor.
- Dan Coman

Ce aduc nou noii poeti? Lipsa lor de livresc este bine compensata de un cosmopolitism trait. Sunt curajosi si cu ver­bul, si cu virgula. Sfideaza, provoaca, detesta apasat, tra­iesc pentru sentiment, desi antisentimental. Consuma muzici, alcool si o tehnologie pe care o si abhora. Ei chiar sunt ai secolului XXI, din codrii Traciei, dar si pretutindenari. Dis­pre­tuiesc diplomele si onorurile, altele decat cele care privesc poezia lor. Se inchid in casa, se ascund (o „jderita“ ne spune pe sleau : „prietenii mei sunt ascunsi in scorburi / in locuri in­tunecate“ !), refuza lumea care li s-a pastrat. Se dezinteresea­za de ecoul critic, iar mass-media, sinistru politizata, le apare, bineinteles, vulgara, dezgustatoare. Sunt mandri de vul­nera­bilitatile lor si le poarta ca pe niste medalii. In compa­ratie cu ei, optzecistii sunt, intr-adevar, invechiti. Doua­mi­istii stiu ca sunt inselati, inteleg cine ii inseala si nu mai dau doi bani pe smecherii estetizante sau esopice. Nu mai sunt „bogo­milici“. Dimensiunea etica, interesul pentru social si po­litic nu sunt deloc neglijate. Sunteti preveniti: tinerii poeti romani isi vor tara inapoi.
- Petru Romosan