La inceputul secolului trecut, C.G. Jung inventa termenul de complex. De atunci stim ce ne bantuie in diferite chipuri, adesea in pofida eforturilor de a tine situatia sub control.

Putini stiu, dar termenul complex a fost preluat de Freud de la Jung, fiind inclus apoi in sintagme devenite intre timp celebre, cum ar fi „complexul Oedip".

Sunt complexele atat de distructive pe cat am invatat sa ne temem de ele? Sau poate, inversand polaritatea, devin mai degraba utile? Putem sa evoluam luminand ceea ce este ascuns in complexe? Adesea ideile care au schimbat fata lumii au pornit din acel profund mister necunoscut din noi insine. in aceasta incursiune in misterul vietii interioare, Jung a reusit sa descopere fata luminoasa si creatoare a omului, destinul fiecaruia dintre noi.


Fragment:

" Instrumentul de cercetare: Experimentul asociativ-verbal

Jung dezvolta treptat o lista de 100 de cuvinte (initial 400 experimentate), neutre din perspectiva incarcaturii emotionale, amestecate, pe care le prezinta atat pacientilor, cat si persoanelor din grupul de control (normali).
Noteaza atent raspunsurile si descopera o serie de tipuri de reactii, care vor deveni indicii de interpretare: timpul de reactie prelungit, raspunsuri neasteptate, perseverarea erorilor in reamintirea raspunsului etc. Toate se constituie ca dovezi pentru existenta, sub suprafata constiintei, a acelorasi complexe proiectate dramatic de vara sa, Helene Preiswerk.
Dovezile sunt replicabile si vor stabiliza stiintific existenta complexelor incarcate emotional.
Uneori, experimentul asociativ verbal ii provoaca subiectului raspunsuri care pun in pericol intreaga procedura, pentru ca sunt deosebit de incarcate emotional.
Dupa ani, in 1934 (la varsta de 59 de ani), in lucrarea O revedere a teoriei complexului (CW 8, 92-104), Jung scrie: „...s-a descoperit cu aceste prilejuri ca scopul la care tintea metoda, respectiv stabilirea vitezei medii de reactie si calitatile acestor reactii, era un rezultat relativ subsidiar in comparatie cu felul in care metoda era pertur-bata de comportamentul autonom al psihicului... Cu acest prilej descoperit complexele incarcate emotional care au fost inregistrate pana atunci intotdeauna ca erori de reactie". Complexele sunt entitati psihice inconstiente care interfereaza cu functionarea constienta.
Aceasta descoperire ii aduce lui Jung recunoasterea in lumea stiintifica.
Datele din lucrarile timpurii ale lui Jung, trimise de Jung lui Freud, atrag atentia acestuia din urma pentru ca, spre deosebire de interpretarile din Psihopatologia vietii cotidiene, ele contin dovezi empirice, experimentale si clinice despre existenta vietii psihice i nconstiente. Initial, Freud le considera colaborari independente Ia teoria sa psihanalitica. Adopta chiar termenul de complex psihic. Ulterior, dupa ruperea de Jung, renunta la termenul de complex in favoarea propriului sau termen, conflict. Nu a renuntat insa la ter-menul deja raspandit, „complexul Oedip".
In lucrarea din 1906, Asociatii, vis si simptom isteric (CW 2), Jung arata ca raspunsurile la testul asociativ pot fi corelate cu materia-lul din vis. Materialul visului da substanta si caracter scheletului gol al complexului, pe masura ce acestea intra in miscare si interactioneaza, si astfel devine vizibil ceea ce se petrece in interiorul psihicului. Faptul ca psihicul este in mod real structurat in forma complexelor si faptul ca aceasta structura este accesibila observarii in vise devin idei fundamentale pentru ideile de maturitate ale lui Jung asupra naturii bazale a nevrozelor. "