Interpretand rezultatele cercetarii sale spiritual-stiintifice, Rudolf Steiner afirma ca omul care reflecteaza asupra lui insusi ajunge la convingerea ca, in afara de Eul pe care-l cuprinde cu gandirea, simtirea si impulsurile sale de vointa deplin constiente, poarta in sine un al doilea Eu, mai puternic. Acesta ne indruma pe parcursul copilariei pe masura ce obtinem verticalitatea in spatiu, invatam sa comunicam cu ceilalti membri ai comunitatii si incepem sa reflectam asupra lumii. Prin intermediul acestei intelepciuni primare (care este conectata inca la ierarhiile spirituale) omul patrunde in domeniul eteric si apoi, pe masura ce crestem, o inlocuim cu constienta de sine si memoria. Ce – sau cine – este intelepciunea? Steiner sugereaza ca ea este conectata cu „Eul superior” al umanitatii, care a vietuit in Iisus intre momentul botezului si crucificare. Si chiar daca n-ar exista nicio Evanghelie si nicio traditie care sa spuna ca a trait candva un Christos, prin cunoasterea naturii umane am descoperi ca Christos traieste in om. Privind in noi insine si in istoria umanitatii, putem sa intelegem conducerea spirituala a umanitatii si a oamenilor. Sacrificiul lui Christos pentru umanitate este doar o parte din participarea cosmica, spirituala, a fiintelor de orice fel si de la orice nivel la evolutia omeneasca.